Scurte si incomplete date biografice despre activitatea pastorala, misionara si social-educativa
Pilda vie pentru bucovinenii supusi Imperiului Austro-ungar, prin viata de inalta moralitate si spiritualitate, preotul Eugen Siretean s-a nascut pe meleagurile Bucovinei, in anul 1848 din parinti intelectuali, tata preot iar mama invatatoare, familie in care cultul muncii, dragostea de Dumnezeu si neam, cumpatatea, milostenia, respectul pentru traditiile si intelepciunea populara, cinstea si modestia erau coordonate majore ale vietii.
Cu sprijinul parintilor, in special al mamei, parcurge toate etapele scolare ale acelor vremuri, nu insa fara a intampina greutatile determinate de necunoasterea limbii germane, in care se predau toate disciplinele scolare in acea vreme, cu exceptia limbii romane si a religiei, pe care le absolva cu brio.
In timpul liceului, descopera pasiunea pentru muzica, in special folclorul ,,poporan”. De altfel a si realizat, se pare, o culegere in acest sens, in colaborare cu Simion Florea Marian, pe vremea cand acesta era preot la Siret. Ca adolescent a slujit ca si cantor la biserica din sat, conducand corul bisericii, care era totodata si corul satului.
Student la teologie, il cunoaste pe Ciprian Porumbescu, cu care va lega o puternica prietenie. Impreuna cu alti studenti romani de la Universitatea Cernauti, creeaza o societate nationala numita ,,Arboroasa”, al carei secretar a si fost, alaturi de Ciprian Porumbescu, presedintele societatii si membrii ei precum: C. Morariu, Orest Popescu si Zaharia Voronca. Aceasta societate avea ca scop pastrarea romanismului in vechea Bucovina ocupata din 1775 de catre Imperiul Austro-Ungar.
In anul 1877, cand in Cernauti se serba, cu mult fast, o suta de ani de stapanire austriaca, tinerii studenti si nu doar romani, s-au abtinut de la acest fast, alaturandu-se iesenilor, care au facut o demonstratie de doliu, in amintirea decapitarii lui Gr. Ghica.
Considerat ca un act de inalta tradare, toti cei cinci membri de comitet ai ,,Arboroasei” au fost condamnati si intemnitati, din ordinul guvernatorului, iar dupa 11 saptamani eliberati. Pentru darzele atitudini si curajoasele raspunsuri din timpul procesului, Eugen Siretean cat si colegul sau Z. Voronca, au fost eliminati de la Universitate pe o perioada de un an.
Dupa terminarea facultatii se va casatori si va ajunge preot, dar va fi marginalizat de autoritatile austriece, avand stigmatul nationalismului castigat in procesul ,,Arboroasei”. Eugen Siretean este trimis ca slujitor in localitatea Serbauti, ce avea o populatie preponderent rutenizata. De asemenea, toti membrii asociatiei au avut parte de acelasi ,,respect”, fiind imprastiati cat mai departe spre a nu putea sa se mai intalneasca.
La Serbauti gaseste o bisericuta mica si veche, din lemn, in care pune bazele slujirii in limba romana. Venirea intr-o asemena comunitate ruteano-ucraineana nu-l inspaimanta, ci chiar il mobilizeaza. Avand sprijinul autoritatilor si al locuitorilor, reuseste sa schimbe infatisarea satului, dar si a mentalitatii locuitorilor sai. Cu o iscusinta intelectuala deosebita si folosindu-se de cultura sa, avand in vedere ca era un studios desavarsit, reuseste sa-l apropie pe baronul Kappri, care avea domenii in Serbauti si Calafindesti. Acesta era armean initial, desi titulatura si-o castigase mai tarziu pe motive politice, fiind nevoit sa imbratiseze cultul romano-catolic. Cu o retorica deosebita si multa diplomatie, preotul Eugen Siretean reuseste sa obtina mult ajutor material pentru construirea unei noi biserici, pe care o va termina in anul 1908. Tot prin efort fizic si intelectual reuseste sa obtina fonduri (se presupune ca tot de la baron), pentru construirea unei scoli noi, care va fi terminata in anul 1911. In aceasta scoala vor fi aduse cadrele didactice vorbitoare de limba romana, pentru a-i invata pe copii scrierea, vorbirea si citirea in aceasta limba. Desigur, acest lucru va fi benefic si pe deplin apreciat de locuitorii comuitatii, mai cu seama dupa anul 1918, cand a avut loc infaptuirea Marii Uniri.
In paralel cu activitatea gospodareasca desfasurata in parohia sa, va continua sa culeaga folclor, sa publice in revistele literare si culturale ale vremii, precum cea a lui Simeon Florea Marian (,,Datina”), dar si in alte reviste din Cernauti si Suceava.
Trece la cele vesnice in anul 1909, in varsta de numai 61 de ani, si este inmormantat, alaturi de scumpa sa sotie, Natalia, in curtea bisericii, pe care a ctitorit-o, a slujit-o si a iubit-o.
Cu adevarat, Preotul Eugen Siretean este si va ramane un nume, o personalitate marcanta a vremii sale. Pentru noi, cei de astazi, el este un exemplu de adevarata slujire, devotament, abnegatie si patriotism. Ne bucuram ca Dumnezeu ne-a binecuvantat cu asemenea oameni de jertfa si sfintire si incercam, la randul nostru, sa le urmam exemplul, pastrandu-le cu cinste o vesnica recunostinta.
