Doamne Atotputernice, Stapanitorul si Dumnezeul nostru, Parinte, Fiule si Duhule Sfinte, stim ca am gresit la cer si inaintea Ta, si am maniat bunatatea Ta, si am pornit certarea Ta spre noi, si suntem vrednici de cea mai cumplita certare a Ta. Insa, stiind iubirea Ta de oameni – ca precum iti e slava, asa si bunatatea si milostivirea-cadem cu umilinta la marea Ta milostivire si Te rugam pe Tine, Cel ce nu vrei moartea pacatosilor, imblanzes-te-Ti si-Ti intoarce groaznica Ta manie de la noi, credinciosii robii Tai, si nu ne pierde cu dreapta Ta manie, intru faradelegile noastre. Opreste, Doamne, si stinge focul maniei Tale, pornit asupra noastra,- iar norii cei intunecati, cu grindina stricatoare, risipeste-i degraba si-i goneste la munti si-n locuri pustii, unde nu este vietuirea robilor Tai.
Iar noua, slugilor Tale, ne trimite ploaie lina si curata, numai cat este pentru trebuinta si roada pamantului nostru si spre folosul poporului Tau. Asa, Stapane, Doamne, cu puterea dumnezeirii Tale, porunceste degraba vazduhului sa stea intru liniste si sa se arate senin, curat, vesel si cu stralucire de soare, ca, bucurandu-ne si multumindu-Ti, sa Te marim pe Tine, Preabunule, Dumnezeul nostru. Ca bun si iubitor de oameni esti si Tie slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.