Parohia Serbauti face parte din Arhiepiscopia Sucevei si Radautilor, Protopopiatul Radauti. Este o parohie de 570 familii ortodoxe, in cadrul localitatii aflandu-se si 260 familii neoprotestante, penticostali mai ales, dar si baptisti si cativa adventisti. Intre credinciosii acestei parohii si cei ai celorlalte culte exista toleranta si respect, mai ales ca multi dintre ei se inrudesc, traind in acelasi areal. Dar sa vedem cum era prezentata existenta parohiei Serbauti in documentele istorice care atesta existenta ei.
Prima atestare documentara a parohiei Serbauti o aflam din documentele Manastirii Sucevita, care dateaza existenta unei biserici in satul Serbauti, chiar din anul 1643. Se pare ca aceasta biserica se afla pe veche vatra a satului, actulmente zona extravilana agricola, numita Seliste, langa paraul Hatnuta. Nu stim de cand exista biserica si ce hram purta.
Datorita mutarii satului mai spre padure, pe deal, in urma unui incendiu major, a fost construita la anul 1774 o alta biserica de lemn, ce avea ca patron pe Sfantul Prooroc Ilie Tesviteanul si in care se va sluji pana in anul 1908.
Aceasta a fost o bisericuta mica din lemn, suficienta la acea vreme pentru numarul parohienilor existenti.
Dupa ocuparea Bocovinei de catre austro-ungari, au fost adusi aici galitieni, vorbitori de limba ruteana pentru lucru, alaturi de romanii autohtoni, formandu-se astfel o parohie vorbitoare de limba ucraineana si romana in acelasi timp.
Din documentele vremii aflam cateva date referitoare la parohia Serbauti si anume ca, la anul 1843 parohia cuprindea 759 enoriaşi, păstoriţi de preotul administrator Georgie Ilasievici. În 1876 parohia avea 1.266 enoriaşi iar preot paroh era Grigorie Cerniavschi. S-a luat hotararea construirii unei noi biserici, mai mare, iar dupa finalizarea acesteia cea veche, din lemn, va fi mutata la Siret. Noii biserici i se va pune piatra de temelie in anul 1904, la 19 mai si va fi facuta din piatra si caramida, mult mai maiestuasa, avand ca si coordonator si initiator, pe vrednicul de pomenire, preot si om de cultura, Eugen Siretean. O parte a materialelor de constructii au fost aduse de la Cernauti, pe atunci capitala Bucovinei iar maistri au fost o echipa de italieni sub conducerea lui Hugo de Rezori, impreuna cu antreprenorul si maistru de constructii Ernest Botte, impreuna cu maistri zidari Leon Tetiura si Iosif Gafi. Ca tinichigiu era Mariflur Beri Reuch .
Amintim printre ctitorii si ostenitorii ridicarii noii biserici pe Emil Bote, care a donat 60.00 de coroane austriece, apoi primarul David Rebenciuc, alaturi de consilierii bisericesti Teodor Ieremciuc, Leonte Tanasiciuc, Niculai Lazniuc si Ilie Corniciuc.
Biserica noua a fost sfintita de mitropolitul Vladimir de Repta in anul 1908, la 20 iulie si avea ca patron pe Sfantul Vasile cel Mare.
Biserica este asezata pe o colina artificiala, la cca. 10 m. fata de sol, impunandu-se prin zidul frontal de piatra. Accesul pana la intrare in biserica se face parcurgand trei randuri a cate noua trepte.
Fundatia bisericii s-a facut la 1,5 m adancime, din piatra; de asemeni din piatra sunt scarile drepte si cele circulare, coloanele de sustinere a balcoanelor, precum si temelia.
Zidurile constructiei sunt din caramida, facuta in sat, si care au 60-70 cm grosime. Biserica are cca. 30 m lungime si 12 m latime iar inaltimea este de aprox 24 m.
Aceasta biserica monumentala are sapte turle, din care una centrala, acoperite fiind cu eternita de culoare rosie, si se impune ca prezenta, inca de departe. Ca si constructie, ea este in stil romanic, cu influente rusesti.
Geamurile sunt inalte si ofera o lumina suficienta si odihnitoare in biserica. Interiorul bisericii a fost zugravit initial in tehnica tempera, in altar fiind pictata Sfanta Treime iar la colturile de la baza turlei centrale, fiind zugraviti cei patru evanghelisti. Stilul de pictura a fost renascentist, restul bisericii fiind zugravit discret cu modele florale. Cu timpul, din cauza diferentelor mari de temperatura si a condensului interior, aceasta pictura s-a exfoliat si a cazut aproape in totalitate. S-a impus astfel decaparea peretilor interiori in vederea tencuirii si pictarii din nou, de aceasta data in tehnica fresco, incepandu-se acesta lucrare in anul 2007 .
Catapeteasma este deosebita, in forme clasice, cu icoane mari si sfinti pictati in picioare, in dimensiune aproape naturala, pe foita de aur, in stil neobizantin cu influete renascentiste. Tehnica de pictare a fost pe lemn, in ulei si a fost realizata de pictorul Vecliuc Simeon din orasul Siret.
Biserica are trei balcoane, atat pentru frumusetea si armonia aritectonica interioara, cat mai ales pentru a oferi loc suficient participarii celor prezenti la slujbe. Amvonul dimpreuna cu scaunul arhieresc si cel al domnitorului, alcatuiesc adevarate opere de arta, fiind din stejar, sculptate artistic cu modele liturgice.
In complexul bisericii exista o frumoasa clopotnita pe trei nivele, inoita in anul 1960 si care are un clopot mare lucrat la Cernauti, ce este unic in zona, atat ca dimensiune cat mai ales pentru sunetul specific, doua clopote medii si doua mici. Felul de a imbina sunetele lor, da frumusete si farmec bisericii si slujbelor ei. Ca fapt deosebit, specific parohiei amintim ca, in cele trei zile de Paste este un obicei frumos pentru localnici, de a veni toti tinerii si de a trage clopotele, pe tot parcursul perioadei.
Tot in curtea bisericii se afla o masa din piatra flancata de trei cruci din piatra sculptate cu motive liturgice, unde sunt oficiate unele slujbe in aer liber. Se presupune ca aceasta masa din piatra ar fi proprie altarului fostei biserici. Mai trebuie amintit faptul ca, in frumoasa curte a bisericii se afla mormantul preotului Vasile Volcinschi, a familiei preotului Cerneavschi, cat si al preotului Eugen Siretean si a sotiei sale Natalia.
In decursul ultimilor ani, constructiei bisericii i s-a mai adaugat un gard imprejmuitor din piatra si fier, un pridvor in stil romanic, avand 8 coloane, imbracate in ornamente liturgice din praf de piatra si o casa praznicala, ce deserveste si ca asezamant socio-cultural al parohiei.
Prin ceea ce s-a facut si nadajduim ca se va mai face in cadrul parohiei noastre, cel putin pe linie administrativ-gospodareasca, urmam si noi exemplul inaintasilor nostri, ducand mai departe jerta lor si dragostea de Dumnezeu si de frumos.
Se cade la sfarsitul acestei mici prezentari istorice a parohiei Serbauti sa amintim de preotii slujitori, asa cum au fost inregistrati in documentele vremii lor.
In anul 1841 este amintit preotul Peter Mitrofanovici, in anul 1882 preotul Patascu si diaconul Vasile Gafencu; intre anii 1867-1885 parintele Grigorie Cerneavschi; intre anii 1886-1887 a slujit ca preot Mihail Ciupercovici, iar intre anii 1888 si 1890 este amintit preotul Iacob Cosarciuc. In anul 1891 ajunge ca preot la Serbauti Eugen Siretean. Acesta s-a nascut în anul 1848, a fost hirotonit ca preot din 1880 si va sluji la Serbauti, pana in anul 1909, cand va trece la cele vesnice. Apoi din 1909 pana in 1921 a fost ales ca preot al acestei parohii parintele Vasile Volcinschi, iar din 1921 pana in 1961 a fost preot Petre Popescu. In anul 1961 a venit preot la Serbauti Gheorghe Zavadovschi iar dupa pensionarea sa, in anul 1985, a venit preotul Filip Marza, alaturi de care, din anul 2002, este paroh preotul Catalin Maxim.
Iata pe scurt numele si perioada celor ce s-au ostenit ca slujitori ai altarului bisericii Parohiei Serbauti, care au facut cu cinste slujirea lor si vor ramane in amintirea credinciosilor parohiei.
Biserica Sfântul Ierarh Vasile cel Mare
