Localizare
Parohia Serbauti face parte din Arhiepiscopia Sucevei si Radautilor, Protopopiatul Radauti. Administrativ-teritorial, localitatea Serbauti este situata la o distanţă de 27 de km faţă de municipiul Suceava, 18 km faţă de municipiul Rădăuţi şi 16 km faţă de oraşul Siret. Comuna Şerbăuţi se invecineaza la nord cu comuna Calafindeşti, la nord-est cu comuna Zamostea, la est cu comuna Zvorâştea, la sud-est cu comuna Mitocu Dragomirnei, la sud cu comunele Pătrăuţi şi Dărmăneşti, iar la vest cu comuna Grăniceşti, avand o suprafata totala de 34,44 km, facand parte din provincia Bucovina.
Date istorice
Prima atestare documentara a localitatii o aflam dintr-un document ale domnitorului Alexandru cel Bun, care aminteste de satul Serbauti, la data de 15 iunie 1431. Acest sat este dat lui Pan Cupici, in schimbul altor mosii. Sufixul ,,-auti” a inlocuit in cancelaria moldoveneasca, sufixul romanesc ,,-esti”, sufix care se punea numelor de persoane.(ex. Serbea, Serbu, Serban.) Locuitorii acestei comunitati sunt etnici ucraineni, etnici care isi au o prezenta pe aceste meleaguri mult prea indepartata, pentru a putea fi identificata o anume data in istorie. Ultima mare venire a etnicilor ucraineni si ruteni in zona a fost pe timpul Imperiului Austro-ungar, cand au fost adusi galitieni si ruteni pentru a lucra aceste pamanturi.
In ce priveste atestarea istorica a parohie, gasim in unele documente ale Manastirii Sucevita, informatii care dovedesc existenta unei biserici in satul Serbauti, anul 1643. Se pare ca aceasta biserica se afla pe veche vatra a satului, actulmente zona extravilana agricola, numita Seliste, langa paraul Hatnuta. Nu stim de cand exista biserica si ce hram purta.
Datorita mutarii satului mai spre padure, pe deal, in urma unui incendiu major, a fost construita la anul 1774 o alta biserica de lemn, ce avea ca patron pe Sfantul Prooroc Ilie Tesviteanul si in care se va sluji pana in anul 1908.
Din documentele vremii aflam cateva date referitoare la parohia Serbauti si anume ca, la anul 1843 parohia cuprindea 759 enoriaşi, păstoriţi de preotul administrator Georgie Ilasievici. În 1876 parohia avea 1.266 enoriaşi iar preot paroh era Grigorie Cerneavschi.
Biserica parohiei
Istoricul
Existenta actualei biserici este legata de personalitatea preotului si om de cultura, Eugen Siretean. Vechea bisericuta a fost mutata la Siret, iar cea noua a fost inceputa in anul 1904, la 19 mai si construita din caramida si piatra. O parte a materialelor de constructii au fost aduse de la Cernauti, pe atunci capitala Bucovinei, iar maistrii au fost o echipa de italieni sub conducerea lui Hugo de Rezori, impreuna cu antreprenorul si maistru Ernest Botte, alaturi de maistri zidari Leon Tetiura si Iosif Gafi. Ca tinichigiu era Mariflur Beri Reuch .
Amintim printre ctitorii si ostenitorii ridicarii noii biserici pe baronul Mihail von Kapri, care, desi era armean trecut la romano-catolicism, a donat aproape jumatate din banii necesari ridicarii bisericii, apoi pe Emil Bote, care a donat 60.00 de coroane austriece, pe primarul de atunci, David Rebenciuc, alaturi de consilierii bisericesti Teodor Ieremciuc, Leonte Tanasiciuc, Niculai Lazniuc si Ilie Corniciuc.
Biserica noua a fost sfintita de mitropolitul Vladimir de Repta in anul 1908, la 20 iulie si avea ca patron pe Sfantul Vasile cel Mare.
Arhitectura
Biserica este asezata pe o colina artificiala, la cca. 10 m. fata de sol, impunandu-se prin zidul frontal de piatra. Accesul pana la intrare in biserica se face parcurgand cele trei randuri a cate noua trepte.
Fundatia bisericii s-a facut la 1,5 m adancime, din piatra; de asemeni din piatra sunt scarile drepte si cele circulare, coloanele de sustinere a balcoanelor, precum si temelia.
Zidurile constructiei sunt din caramida, facuta in sat, si care masoara 60-70 cm grosime. Biserica are cca. 30 m lungime si 12 m latime iar inaltimea este de aprox 24 m.
Aceasta biserica monumentala are sapte turle, din care una centrala, deschisa, acoperite fiind cu eternita de culoare rosie, si se impune ca prezenta, inca de departe. Ca si constructie, ea este in stil romanic, cu influente rusesti. Geamurile sunt inalte si ofera o lumina suficienta si odihnitoare in Biserica.
Biserica are trei balcoane, atat pentru frumusetea si armonia aritectonica interioara, cat mai ales pentru a oferi loc suficient participarii celor prezenti la slujbe. Amvonul dimpreuna cu scaunul arhieresc si cel al domnitorului, alcatuiesc adevarate opere de arta, fiind din stejar, sculptate artistic cu modele liturgice.
Pictura
Catapeteasma este deosebita, in forme clasice, cu icoane mari si sfinti pictati in picioare, in dimensiune aproape naturala, pe foita de aur, in stil neobizantin cu influete renascentiste. Tehnica de pictare a fost pe lemn, in ulei si a fost realizata de pictorul Vecliuc Simeon din orasul Siret.
Interiorul Bisericii a fost zugravit initial in tehnica tempera, in altar fiind pictata Sfanta Treime iar la colturile de la baza turlei centrale, fiind zugraviti cei patru evanghelisti. Stilul de pictura a fost renascentist, restul bisericii fiind zugravit discret cu modele florale. Cu timpul, din cauza diferentelor mari de temperatura si a condensului interior, aceasta pictura s-a exfoliat si a cazut aproape in totalitate. S-a impus astfel decaparea peretilor interiori in vederea tencuirii si pictarii din nou, de aceasta data in tehnica fresco, incepandu-se acesta lucrare in anul 2007, sub conducerea echipei de pictori condusa de Brajinca Mihaela. In prezent Biserica este pictata aproximativ 70%. Programul iconografic este cel clasic, devizul de pictura avand aprobarea si binecuvantarea Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor cat si a Comisiei de Pictura Bisericeasca.
Ansamblul esterior al Bisericii
In complexul bisericii exista o frumoasa clopotnita pe trei nivele, inoita in anul 1960,
care are un clopot mare lucrat la Cernauti, ce este unic in zona, atat prin dimensiune cat si prin sunetul specific, doua clopote medii si doua mici. Felul in care se imbina sunetele lor da frumusete si farmec bisericii si slujbelor ei. Ca fapt deosebit, specific parohiei amintim ca, in cele trei zile de Paste este un obicei frumos pentru localnici, de a veni toti tinerii si de a trage clopotele, pe tot parcursul perioadei.
Tot in curtea bisericii se afla o masa din piatra, avand in fata ei trei cruci din piatra, sculptate cu motive liturgice, unde sunt oficiate unele slujbe in aer liber. Se presupune ca aceasta masa din piatra ar fi fost proprie altarului fostei biserici.
In decursul ultimilor ani, constructiei bisericii i s-a mai adaugat un gard imprejmuitor din piatra si fier, un pridvor in stil romanic, avand 8 coloane, imbracate in ornamente liturgice din praf de piatra, cat si o casa praznicala, ce este utilizata si ca asezamant socio-cultural al parohiei.
Ar mai trebui poate amintita existenta in parohie a unei deosebite capele catolice, realizata in stil romanic, pe directia Biserica-cimitir, la aproape jumatatea distantei, langa sosea, capela ce a apartinul baronului Kapri, fiind destinata sa fie capela mortuara a familie. In timp, toate obiectele din ea au fost preluate de Directia Monumentelor de la Suceava, iar capela a suferit daramarea boltei, dupa care s-a inceput refacerea ei. Lucrarile au fost sistate din lipsa de fonduri, iar in prezent este la nivelul de tencuiala, urmand a se finaliza refacerea broderiei exterioare si a elementelor de decor. Chiar daca nu este un locas de cult ortodox ea are frumusetea si valoarea ei in zona, ca reper si emblema a satului alaturi de Biserica parohiei.
Mai trebuie amintit faptul ca Biserica noua datand de aproape 100 de ani nu detine obiecte de cult sau carti vechi. Cele ce au mai ramas de la biserica veche, carti de cult sau alte obiecte, au fost predate, cu proces verbal, Manastirii Sucevita, pentru a fi restaurate si conservate in conditii optime.
Cimitirul
In curtea bisericii se afla mormantul preotului Vasile Volcinschi, a familiei preotului Cerneavschi, cat si al preotului Eugen Siretean si a sotiei sale Natalia. Alaturi de aceste morminte se afla vechiul cimitir din curtea bisericii, cimitir care nu mai este functional, si care are pe suprafata sa, in prezent, o frumoasa livada. In acest cimitir sunt inmormantati atat ctitori ai actualei Biserici cat si eroi ai satului din timpul celui de-al doilea Razboi Mondial. Noul cimitir al parohiei se afla pe parte dreapta a soselei, care strabate satul, in parte opusa a Bisericii la aproximativ 800 m distanta, cimitir care acum doi ani a fost extins prin anexarea unui lot de pamant din inventarul parohiei.
Preotii slujitori
Se cade la sfarsitul acestei mici prezentari a parohiei Serbauti sa amintim de preotii slujitori, asa cum au fost inregistrati in documentele vremii lor.
In anul 1841 gasim amintit in documentele pe preotul Peter Mitrofanovici, in anul 1682 preotul Patrascu si diaconul Vasile Gafencu; intre anii 1867-1885 parintele Grigorie Cerneavschi. Intre anii 1886-1887 a slujit ca preot Mihail Ciupercovici, iar intre anii 1888 si 1890 este amintit preotul Iacob Cosarciuc. In anul 1891 ajunge ca preot la Serbauti Eugen Siretean. Acesta s-a nascut în anul 1848, a fost hirotonit ca preot din 1880 si va sluji la pana in anul 1909, la Serbauti, cand va trece la cele vesnice. Apoi din 1909 pana in 1921 a fost ales ca preot al acestei parohii parintele Vasile Volcinschi, iar din 1921 pana in 1961 a fost preot Petre Popescu. In anul 1961 a venit preot la Serbauti Gheorghe Zavadovschi iar dupa pensionarea sa, in anul 1985, a venit preotul Filip Marza, alaturi de care, din anul 2002, este paroh preotul Catalin Maxim.
Iata pe scurt numele si perioada celor ce s-au ostenit ca slujitori ai altarului bisericii Parohiei Serbauti, si care au facut cinste slujirii lor, ramanand astfel in amintirea credinciosilor parohiei.
Personalitati marcante
Un lucru deloc de neglijat este faptul ca, de numele comunei Serbauti se leaga familia poetului Mihai Eminescu. Stim din documentele biografice ale vremii ca, bunicul poetului, dascalul Vasile Eminovici provine din satul Calinesti, sat apartinand comunei Serbauti. Dar mai stim ca tatal bunicului, Petrea Iminovici este originar din Blaj, si a trecut in Moldova, in 1775, pentru a scapa de opresiunea Imperiului Austro-Ungar din Transilvania. El s-a stabilit in Serbauti, casatorindu-se in 1778 cu Agafia, o localnica de aici. Lor li se naste copilul Vasile (bunicul poetului), care se va casatori cu Ioana Serghie, o transilvaneanca venita in comuna Botosana. Amandoi se vor stabili in Calinesti, unde Vasile va fi dascal al Bisericii si vor avea copii pe Maria, Elena, Gheorghe (tatal poetului), Ioan Stefan, Ana, Catrina si Ioardache. Mai tarziu Gheorghe Eminovici se va muta din cauza ciumei din Bucovina, in Ipotestii de Botosani, unde se va casatori cu Raluca Iurascu, din acesta localitate. Aici se va naste marele poet, care nu a avut sansa sa-si cunoasca bunicii, acestia murind de ciuma in anul 1844. Datorita faptului ca neamurile de pe linia tatalui erau din Serbauti si Calinesti, Mihai va vizita, nu de putine ori aceste meleaguri. Numele Eminovici se va pastra un timp in Calinesti, iar descendenti pe linie materna a acestei familii, poarta astazi numele Cozmei.
Activitati parohiale
In ultimii zece ani s-au realizat diverse activitati misionare, social-caritabile si educative. Spre exemplu amintim de actiunile filantropice organizate cu ocazia marilor sarbatori de Paste si Craciun, avand ca beneficiari familiile nevoiase din parohie, mai ales pe cele cu multi copii, dar si situatiile urgente, care s-au impus, cand au fost ajutate diferite persoane sau familii cu probleme majore.
S-au organizat in decursul timpului diverse grupuri de colindatori cu copiii si cu tinerii. Excursiile din perioada verii dar si pelerinajele ocazionale la unele manastiri au devenit o traditie, avand ca scop intarirea spiritului comunitar si mai buna cunoastere, facand astfel cunoscute valorile culturale si religioase nationale.
Tot pe timpul verii s-au mai desfasurat activitati cu tinerii, precum cercuri de abilitati practice, proiectii video ale unor scurtmetraje cu tematica religioasa, precum si a unor capodopere cinematografice educative, activitati sportive si recreative, schimburi de experienta si activitati comune cu tinerii din alte parohii, drumetii montane, cercuri de literatura si cultura generala.
In prezent, la strana bisericii exista un cor mixt, ce infrumuseteaza slujbele duminicale, cor ce canta exclusiv in limba romana, chiar daca comunitatea este ucraineana. Un aspect deloc de neglijat este si faptul ca, la marile sarbatori, credinciosii participa la slujbe imbracati in costume populare.
Mai trebuie amintit faptul ca in perioada vacantelor, la biserica se organizeaza cu copiii, dupa-amiezi catehetice, in cadrul carora acestia sunt invatati credinta ortodoxa, folosindu-se in acest scop materiala didactice de cult, carti, filme documentare si religioase, biserica fiind astfel cel mai bun loc pentru a deservi acestui scop.
Biblioteca parohiala dar si cea personala ofera sansa tinerilor si nu numai, de a-si imbogati cunostintele si cultura. Intentionam ca in viitorul apropiat sa realizam o casa-muzeu, in curtea bisericii, care sa ofere sansa celor ce o vor vizita de a se ,,intoarce in timp”, macar cu gandul, spre a putea regasi obiecte, costume populare si documente vechi, care sa-i ajute sa cunoasca mai mult trecutul comunitatii pentru a putea aprecia prezentul.
Ca mijloc de promovare a parohiei si a vietii cultural-religioase a ei, dar si ca mod de a mentine legatura intre credinciosi, s-a realizat un site al parohiei. Acesta contine, pe langa informatii legate de istoricul comunitatii si date organizatorice, informatii religioase si link-uri ale altor surse on-line, ce pot ajuta pe credinciosi in a-si forma o cultura deplina despre viata bisericii si aspectele ei religioase. Mai intentionam sa realizam pentru credinciosii parohiei care nu au acces la internet o foaie parohiala care sa contina informatiile utile, atat pe linie spiritual-duhovniceasca cat si pe linie comunitara.
Profilul actual al parohiei
Parohia Serbauti include astazi 451 de familii ortodoxe, insumand 988 de credinciosi, din care 287 sunt plecati in strainatate. Majoritatea membrilor parohiei sunt agricultori sau mici fermieri, iar femeile sunt casnice. Dintre acestia unii prefera munca in occident, o parte fiind plecati pe o perioada scurta de timp, iar altii au peste opt ani de sedere in strainatate.Chiar daca limba vorbita in comunitate este preponderent ucraineana, totusi in Biserica si in Scoala se vorbeste romana. Ritul ortodox este de asemenea pe stil nou. In prezent in localitate exista 213 familii neoprotestante, majoritatea penticostali, 20% dintre ei fiind baptisti iar cinci familii adventiste. Intre credinciosii localitatii exista relatii de buna intelegere, iar migratia de la un cult la altul este in prezent inexistenta.
Bibliografie
Analele Bucovinei,XV,I (32), Bucuresti, 2009
Toponimia satelor Calafindesti, Serbauti si Calinesti, Ion Popescu-Siretean, Suceava, 2004
Monografia Manastirii Sucevita, Dimitrie Dan, Suceava, 2003
Eminescu su descendentii sai in Bucovina, Dimitrie Vatamaniuc, Revista Bucovina Literara, , ianuarie 2006, Suceava
Cronica Episcopiei Radautilor, Viena, 1912,
Istoricul comunei Serbauti, Sanduleac Gratiela, Serbauti, 2011