Cuvânt pentru Spovedanie

  Din frica de Dumnezeu vine mustrarea de constiinta: „Mai, nu este bun ce fac eu! Ma marturisesc si las pacatul„. Caci suparam pe Dumnezeu în tot chipul. De aceea vreau sa va spun, cât vom putea, sa fim atenti, cu bagare de seama. De vezi ca te mustra cugetul, nu lasa! Du-te la marturisire si nu mai face pacatul! Cât de bun este Dumnezeu ca ne primeste la pocainta! Ca de n-ar fi pus între noi si El Taina Spovedaniei, nimeni nu s-ar putea mântui. Ca zice Evanghelia: ,,Nimic necurat nu va intra în Împaratia Cerurilor”. Nimeni fara marturisire nu se poate mântui. Ca acolo este atâta sfintenie si curatenie! Cum sa intre în Rai omul pacatos? Ce? Daca ai o camasa si se murdareste, n-o mai speli? Sau o haina, când se umple de noroi, nu zici: „Ia s-o spal, ca s-a murdarit”? Asa sa faci si cu sufletul. Spalare prin pocainta si spovedanie si parasirea pacatelor. A pus Dumnezeu pocainta. Este al doilea Botez. Te – ai marturisit, te-a dezlegat preotul, sa nu mai faci pacatul. Fa oleaca de canon si te-ai curatit. Nu platesti aici pentru indulcirea pacatului si raul facut aproapelui tau, platesti dincolo, in Iad. Nimic nu e gratis. Pe cine slujesti, pe cine asculti, de la Acela i-ti iei plata, de la Dumnezeu sau de la cel rauDeaceea al lasat Dumnezeu pocainta, ca de fiecare data cand uiti, gresesti sa te poti intoarce la Domnul, cu regret, dar cu hotararea schimbarii, ca sa nu pierzi legatura cu El. Când simti ca iar ai mai gresit, du-te iar la spovedanie, si tot asa de fiecare data. Când vedeti în casa voastra ca a slabit cineva: tata, mama, sora, copilul, nora, oricine ar fi, si vezi ca-i bolnav tare, nu aduce întâi doctorul! Doctorul este un bolovan de pamânt ca si mine. Eu mor acum, el moare mâine. Ai vazut vreun doctor de 500 de ani? Cum sa moara, daca are si injectii si pastile si-i doctor? Cum sa moara? Dar când a sosit clipa, toti ne ducem. Stalin avea mii de doctori lânga el si când i-a venit ceasul, l-a luat dracul! N-au putut doctorii sa-l scape. Mai mare grija sa ai de suflet, decât de trup, ca sufletul este nemuritor. Sufletul este mai scump decât toata lumea, cum zice Mântuitorul: ,,Ce va da omul în schimb pentru sufletul sau? Chiar daca ar câstiga toata lumea ce folos daca îsi va pierde sufletul sau”? Adu întâi preotul, ca el a luat putere de la Hristos: ,,Ce va dezlega preotul pe pamânt, va fi dez legat si în cer”, zice cuvantul Scripturii. Si zi-i: „Parinte, vino si spovedeste dupa carte pe mama, pe tata, copilul sau fata sau nora sau ginerele”. Omul, când a slabit tare, nu mai tine minte ce pacate a facut. El uita, daca-i chinuit de boala si-i ametit de cap; dar îl poti spovedi chiar daca nu poate vorbi, ci numai daca aude. Si daca aude, preotul îl întreaba, si el, daca a facut pacatul, face semn ca „Da”. Daca n-a facut, face semn ca „Nu”. Dar daca i s-a legat limba si sia pierdut si cunostinta, nu-l mai poti marturisi ca el nu mai stie nimic. De aceea nu astepta, Doamne fereste, sa cada omul în coma. Sau cum a patit nu de mult o femeie cu barbatul ei care zicea: „Nu aduce preotul ca doar eu nu mor!”. „Dar esti slab, mai Ioane”. „Nu aduce preotul acum!”. Si în noaptea aceea a murit nespovedit de douazeci de ani. Vedeti cum l-a înselat diavolul sa nu aduca preotul? Cea mai mare amagire a diavolului e sa te faca, nu sa spui ca n-o sa te indrepti, ci o s-o faci mai tarziu. Si mai tarziul acesta s-ar putea sa nu mai fie. Dar ce, preotul vine cu moartea la tine? Vine cu Preacuratele Taine. Si Hristos este Viata lumii! Vine cu Viata, cu învierea si cu Dumnezeirea lui Iisus Hristos sa te vindece si sa-ti dea sanatate! Iata, vine de la Dolhasca, dintr-un sat, o femeie de 63 de ani, slaba, necajita, cu sora ei, cu ginerele si cu fata, cu o masina. Îmi spunea ca barbatul ei n-a fost la biserica de când s-a însurat, de 43 de ani. Nu mai asculta de Dumnezeu; înjura, fuma, era betiv si desfrânat si nu credea în nimic. Numai cu tigara în gura statea. Sotia era plecata la o fata maritata acolo în sat. El a venit de la crâsma, beat, cu tigara în gura si s-a culcat cu tigara aprinsa. De la tigara s-a aprins casa si a ars omul plin de pacate. Numai câteva oase i-au mai gasit. Ai auzit cum moare omul pacatos? Ce spune Apostolul Pavel?: ,, Al carui sfârsit va fi dupa faptele lui”. Patruzeci si trei de ani n-a fost în biserica, nu s-a spovedit si nu s-a împartasit. Si acum a ars cu tigara în gura! De la focul acesta s-a dus în focul cel vesnic. Aici a luat arvuna muncii celei vesnice. L-a ars Dumnezeu de viu pentru pacatele lui, ca sa arda în veci, cum spune Mântuitorul: ,,Unde focul lor nu se stinge si viermele lor nu doarme”. Asa moare pacatosul. Ai auzit ce spune în Psaltire? ,,Moartea pacatosului este cumplita”. Si a venit femeia sa-l puna la slujbe. „Matusa – i-am zis -, daca îmi dai munti de aur, de aici pâna la Bucuresti, nu-l pot pune la slujbe!”. Si i-am citit din Pravila Mare, unde scrie: „Cine moare din beti e, ca si cel care moare spânzurat ”. O murit din betie, e ca si cum s-ar fi spânzurat, si-a facut sama. Si n-am putut sa-l pun la nici o slujba. Pentru ca o patesc si eu. Canoanele Bisericii ma opresc si cade si pe cei vii ai lui.

CE ESTE PĂCATUL?
Păcatul este călcarea Legii lui Dumnezeu, călcare voită sau nevoită, cu ştiinţă sau fără ştiinţă, cu fapta, cu cuvântul, cu gândul. Păcatul este necinstirea adusă lui Dumnezeu, ocară, dispreţuire, defăimare, nerecunoaştinta adusă fiinţei Dumnezeieşti, dintr-un sentiment egoist. Păcatul este necredinţă şi neîncredere în Dumnezeu, în legea Lui şi prea multă credinţă şi încredere în sine, până acolo ca omul să-şi fie singur lege, pentru că de îndată ce ai călcat Legea lui Dumnezeu ai urmat o altă Lege, fie a ta, fie a Diavolului.

Păcatul este a doua răstignire adusă Mântuitorului, căci prin păcat se reînnoiesc toate batjocurile de altădată şi toate bătăile primite. Piroanele, suliţa, spinii, prin păcat Mântuitorul le simte din nou. Acum, însă, nu mai sunt bătute de cei ce-L defăimau şi strigau: „Să Se răstignească, să Se răstignească…”, acum Îi sunt administrate de cei ce zic că cred în El, că-I urmează poruncile, că-L iubesc. Acum Îl scuipă în faţă cei ce sunt botezaţi, acum cununa de spini I-o pun cei ce se numesc creştini, acum Îi dau palmele, acum Îi bat piroanele, acum Îl împung cu suliţa cei pentru care a suferit batjocuri şi bătăi şi pentru care Şi-a dat sângele Său pe Golgota pentru ca să-i facă fii ai lui Dumnezeu, pentru ca să le deschidă Raiul, să sfarme moartea şi să dărâme iadul.
Păcatul este îndepărtare de Dumnezeu şi, în schimb, apropiere de Diavol, este îndepărtare de casa Tatălui şi păzire în Ţară străină a porcilor diavolului. Pentru că suntem robi aceluia căruia îi slujim (Ioan 8, 34), păcatul înseamnă robia Diavolului.
Când păcătuieşti nu mai socoteşti ceea ce a făcut pentru tine Dumnezeu, nu-I mai eşti fiu şi nu te gândeşti la dreptatea Lui, care va pedepsi pe cei ce păcătuiesc împotriva Voii Lui. Prin păcat toate lucrurile lui Dumnezeu sunt pornite împotriva scopului pentru care au fost făcute. Gura n-a fost făcută de Dumnezeu ca să înjurăm cu ea, să bârfim şi să blestemăm pe aproapele, ci gura a fost făcută ca, cu ea, să vorbim lucruri folositoare sufletului.Mintea nu ţi-a dat-o Dumnezeu ca să găseşti, cu ajutorul ei, argumentele care te îndepărtează de Dumnezeu, ci ca să găseşti argumentele care te apropie. Ochii nu au fost făcuţi spre a privi ceea ce aduce vătămarea sufletului, ci spre a vedea creaţiile lui Dumnezeu şi spre a-I aduce mulţumiri. Tot aşa, urechile, mâinile, picioarele n-au fost create spre a ne îndepărta de Dumnezeu. Bunătatea şi îndelunga răbdare a lui Dumnezeu nu vrei să le socoteşti ca atare? Căci să ştii că tot timpul ţi s-a dat ca să câştigi Raiul şi tu te pierzi socotind că El nu va mai judeca, că nu va ierta, că sunt alţii mult mai răi ca tine.

CE URMĂRI ARE PĂCATUL
Răul pricinuit de el
1. Prin păcat pierdem darul cel mai presus de fire ce-l avem de la Dumnezeu. Fără acest dar, sufletul rămâne slut.
2. Prin păcat Duhul Sfânt este luat de la noi şi nu mai suntem recunoscuţi fii.
3. Prin păcat pierdem fericirea veşnică a Raiului; pierdem posibilităţile unirii cu Dumnezeu şi petrecerea împreună cu sfinţii; pierdem lumina veşnică şi odihna.
4. [Prin păcat] câştigăm Iadul cu focul cel nestins şi cu întunericul cel ce este totdeauna.
5. Prin păcat pierdem toate bunătăţile pe care le-am făcut înainte, căci Dumnezeu ne va judeca în ceea ce ne va găsi făcând.
6. Prin păcat pierdem ajutorul lui Dumnezeu (atât timp cât suntem în păcat).

 

SPOVEDANIA

Nu plângi gândindu-te că ai pierdut Raiul? Nu te cutremură mâhnirea adusă lui Dumnezeu? Nu te înfioară Iadul? Nu cauţi să-ţi dobândeşti starea pierdută? Se mai poate? Da! Trebuie numai să vrei…
Dumnezeu a ştiut dintru început neputinţa noastră şi ne-a dat posibilitatea curăţirii de păcate. El a ştiut că omul cât va trăi va păcătui şi că fără de greşeală nimeni nu este, de aceea spunea ucenicilor Săi: „Oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate în Cer – şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în Cer”, cuvinte prin care se instituie şi Taina Spovedaniei.
Spovedania sau pocăinţa este o baie din care sufletul scăldat iese uşurat de greutate şi curat de murdăria păcatelor, o baie în care se spală şi se pierd toate întinăciunile şi greşelile noastre. Spovedania este o doctorie ce vindecă sufletul rănit de draci, o doctorie ce strică otrava păcatului. Spovedania întoarce pe păcătos de la Diavol la Dumnezeu şi-l pune din nou în legătură cu Făcătorul său. Spovedania însemnează aducerea sufletului la faptele şi lucrurile care sunt pentru şi după firea lui. Spovedania redă pe om curat lui Dumnezeu. Spovedania pregăteşte sufletul şi trupul pentru primirea Trupului şi Sângelui Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Spovedeşte-te în Biserică de macar patru ori pe an, desi este nevoie de fiecare data cand simti ca te-ai indepartat de Dumnezeu si pacatul a devenit obisnuinta si te-a inrait, pastrand acelasi Duhovnic. Când îţi faci examenul de conştiinţă găseşte-te vinovat, nu te justifica; gândeşte-te la următoarele puncte:
a. Motivul sau scopul cu care sau pentru care ai păcătuit.
b. Intenţia
c. Împrejurările
d. Locul unde ai păcătuit
e. Cât l-ai răspândit si ai îndemnat pe alţii.
f. Numărul de cate ori ai pacatui.
Spovedania trebuie făcută cu zdrobire de inimă şi cu părere de rău. Zdrobirea inimii este supărarea şi durerea ce ţi se pricinuieşte când îţi aduci aminte de păcat. Această durere nu stă numai în a simţi păcatul, a suspina şi a plânge pentru el, ci stă mai ales în a urî păcatul. Părerea de rău este durerea ce o simte cel ce se pocăieşte pentru că s-a lipsit de darul lui Dumnezeu şi a câştigat munca.
Scrie păcatele pe hârtie şi citeşte-le singur înaintea Duhovnicului. Angajează-te în faţa lui Dumnezeu şi a ta să nu le mai faci, cerand sau asumandu-ti canonul dat de duhovnic, in intentia indreptarii tale. “Se scriu numai păcatele săvârşite de la ultima spovedanie şi cele uitate la spovedania anterioară. Nu se mai mărturisesc păcatele spovedite, afară de cazul când au fost repetate. Incepi prin a spune cand te-ai spovedit ultima data.

,,Mai întâi de toate marturisesc înaintea lui Dumnezeu, Celui închinat în Sfânta Treime, Tatalui si Fiului si Sfântului Duh, înaintea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si Pururea Fecioarei Maria, înaintea tuturor îngerilor, a tuturor sfintilor lui Dumnezeu si înaintea sfintiei voastre, parinte, ca eu, pacatosul, în toata clipa si în tot ceasul am suparat pe Preabunul Dumnezeu cu pacatele si rautatile mele cele fara de numar, gresind astfel”:

CELE ZECE PORUNCI

si pacatele care decurg din calcarea lor:

Porunca întâi:

„Eu sunt Domnul Dumnezeul tău […], să nu ai alţi dumnezei afară de Mine”.

-Nu cred in Dumnezeu, in Sfanta Treime, Tatal, Fiul si Sfantul Duh.
-Nu Îl cunosc indeajuns – nu m-am silit spre a afla ceva despre Dumnezeu din cărţile Sfintei Scripturi, din cărţile Bisericeşti sau de altundeva.
– Nu il iubesc cum ar trebui.
– Am crezut în farmece.
– Am umblat pe la ghicitori, prezicători.
– Am facut spiritism.
– Am crezut în vise.
– Am dat mai multă cinstire unei fiinţe sau unui lucru decât lui Dumnezeu.
– Am preţuit banul, mâncarea sau vinul, femeia, copilul sau lucrurile, mai mult decât pe Dumnezeu.
– Am cârtit împotriva lui Dumnezeu.
– Am deznădăjduit din cauza vreunui necaz, vreunei supărări sau a oricărui alt rău venit asupra mea.
– M-am împotrivit adevărurilor şi învăţăturii creştine.
– Am citit cărţi împotriva credinţei.
– Am dat altuia să citească.
– Am fost la adunările necredincioşilor.
– Am citit cărţile şi revistele lor cu scopul aflării altui adevăr contrar invataturilor Bisericii.
– Am apărat necredinţa sau sectele sau mahomedanismul.
– Am dus daruri sectarilor.
– Am credinţe deşarte sau păgâneşti. Că mi-a ieşit un preot înainte, îmi merge rău; mi-a ieşit un coşar, îmi merge bine; mi-a ieşit cu plinul sau cu golul etc.
– Nu a fost Dumnezeu centrul preocupărilor mele.
– Nu mi-am pus întotdeauna nădejdea în Dumnezeu.
– Nu am crezut că există Rai sau Iad.
– Am crezut că nu va fi Judecată.
– M-am încrezut prea mult în bunătatea lui Dumnezeu şi în felul acesta nu ma va ierta oricum, ca de aceea e Dumnezeu- sa ierte, continuand sa pacatuiesc.
–  Am crezut că Dumnezeu nu ma mai poate ierta din cauza prea multelor şi grelelor păcate, cazand in deznadejde.
– Nu am cerut totdeauna ajutorul lui Dumnezeu.
– Nu mi-am făcut cu regularitate rugăciunile, seara, dimineaţa şi la prânz.
– La Biserică nu merg cu regularitate?
– La rugăciune şi în Biserică nu ma gândesc numai la Dumnezeu.
– Peste zi nu ma mai gandesc la Dumnezeu.
– Mulţumiri nu I-am adus lui Dumnezeu după toate faptele mele.
– Şi înainte de a face ceva I-am cerut ajutorul.
– Rugăciunile le spun câteodată numai din obicei sau să scap.
– Am mers târziu la Biserică.
– Nu am ascultat slujba atent.
– Râd, vorbesc, ma uit după lume, sau pe telefon în Biserică.
– Mi-am pus în minte ca sa pacatuiesc cât voi putea, zicând ca ma voi pocai la anul, la batrânete, pe patul mortii.
-Am amanat indreptarea cu gandul ca ma voi spovedi dupa ce pacatuiesc mai intai.
-Dupa ce m-am spovedit m-am intors iarasi la pacate, din lenevire, neatentie sau obisnuinta.
-Am zis ca daca va voi Dumnezeu ma voi mântui, iar daca nu, ma va pierde.
-Am crezut uneori ca fiecare are o soarta predestinata, indiferent ce face.
– M-am deznadajduit de mila lui Dumnezeu,ca tot nu ma va ierta, de aceea am pacatuit mereu.
– Mi-am pus în minte sa ma sinucid si chiar am încercat sa fac aceasta.
-Am fost autor moral la sinuciderea cuiva.
-Nu am indreptat pe altul din lene sau jena, sau chiar uneori l-am indemnat sau determinat sa pacatuiasca.
– Am stat împotriva adevarului aratat si dovedit al Bisericii cuprins în Sfânta Scriptura, Sfânta Traditie si istorie, motiv pentru care am întristat si alungat Duhul Sfânt de la mine (cand).
– Mi-am împietrit inima, neprimind si nepazind cuvântul lui Dumnezeu, socotind Dumnezeiestile Scripturi mincinoase.
-Am avut gânduri de hula împotriva lui Dumnezeu, a Maicii Domnului, a Sfintilor sau a altor lucruri sfinte (Trebuiesc spuse gândurile de hula).
-N-am vrut sa aud vorbindu-se despre Dumnezeu, credinta, religie.
-Am zis ca Dumnezeu e o nascocire a preotilor, ca El nu exista în realitate; ca nu exista suflet, nici îngeri, nici draci, nici viata viitoare; m-am lepadat de Dumnezeu cu cuvântul, cu gândul, chiar si în scris.
-Am zis ca Dumnezeu ne-a dat uitarii, ca nu se mai ocupa de noi.
-Am crezut mai mult în calendar decât în învatatura Bisericii, tinând sarbatorile si posturile dupa calendarul vechi.
-Am tinut calendarul pe vechi, nesocotind hotarârea Sfântului Sinod al Bisericii.
-Am fost nas la Botez sau la Cununie la cei care au fost botezati sau cununati de catre preotii stilisti.
-M-am lepadat de unica si dreapta credinta în Dumnezeu, cea ortodoxa, trecând la alte credinte eretice, sectare, schismatice sau filosofii (evrei, musulmani, budhisti, baptisti, penticostali, adventisti, iehovisti, stilisti, catolici, atei etc).
-Am practicat yoga, arte martiale, dianetica, bioenergie, parapsihologie, radiestezie, telepatie, hipnotism, spiritism, acupunctura, meditatia transcendentala, zen-budismul si alte asemenea acestora. Am îndemnat si pe altii la asa ceva.
-Am luptat împreuna cu potrivnicii Ortodoxiei la discreditarea preotilor si a învataturilor Bisericii; am facut glume pe seama lor, sau am spus lucruri smintitoare despre Biserica.
– Mi-a fost jena, lene sau rusine sa-mi manifest credinta public.
-Am participat la slujbe cu cei de alte credinte si m-am rugat împreuna cu ei, cazând sub afurisenia Bisericii.
-Am avut îndoiala, si mai am, de credinta întru Unul Dumnezeu Cel în Treimea cea de o fiinta si nedespartita – Tatal, Fiul si Duhul Sfânt.
-Am avut îndoieli asupra credintei Ortodoxe si a celor 7 Sfinte Taine (Botezul, Mirungerea, Pocainta sau Spovedania, Împartasania, Preotia, Nunta si Sfântul Maslu).
-N-am iubit pe Dumnezeu mai presus de orice.
-Am cautat sa plac mai întâi oamenilor si apoi lui Dumnezeu.
-M-am rusinat a face fapte urâte înaintea oamenilor, dar am facut în ascuns fara a ma rusina de Dumnezeu. –
-Am purtat numele de crestin, dar cu viata am fost mai rau decât un pagân.
-Am fost în casa lor sau la adunarile lor încurajându-i în credinta lor, zicând ca si ei vorbesc tot din Scriptura si cred tot în acelasi Dumnezeu.
-Am primit binecuvântare, daruri si ajutor de la eretici sau sectari.
-M-am casatorit cu eretic sau sectar.
-M-am casatorit prin cununie mixta (de exemplu: am primit Taina Cununiei si la ortodocsi si la catolici); am îngaduit copiilor mei sa faca o astfel de casatorie.
-Am avut nasi la Botez sau Cununie persoane de alta credinta.
-Am avut si mai am îndoieli asupra Sfintei Biserici, a cinstirii Maicii Domnului, a Sfintei Cruci, a Sfintelor Icoane, a Sfintelor Moaste sau a altor învataturi ortodoxe.
-Am citit carti eretice sau sectare, care sunt pagubitoare pentru suflet si potrivnice Bisericii.
-Am vândut publicatii sectare, eretice, pornografice.
-Am facut glume, ironii; am facut pe altii sa râda pe seama cuvintelor din Sfânta Scriptura, a Sfintilor, precum si a preotilor si a celorlalti slujitori ai Bisericii.
-Am profanat biserici, troite sau morminte.
-Am trait anti-crestineste si prin mine s-a hulit numele lui Dumnezeu între oameni.
-M-am rugat lui Dumnezeu sa-mi ajute la pacat.
-Am tinut ziua sâmbetei, la fel ca adventistii, în loc de Duminica.
-Am crezut în spiritism; m-am dus la cei care vorbesc cu mortii, la cei care deschid cartile sfinte (chiar si la preoti); am crezut în vise si vedenii.
-Am defaimat schiopii, ologii, ciungii, cocosatii, urâtii etc, nesocotind ca si ei sunt oameni si zidiri ale lui Dumnezeu.
-M-am automutilat.
-Am fost sau sunt de acord cu: schimbarea sexului, eutanasia, clonarea, inseminarea artificiala, mamele surogat, etc.
-M-am rusinat a face semnul Sfintei Cruci la aratare, când am trecut pe lânga biserici sau troite.
-Am batjocorit semnul Crucii, facându-l strâmb pe fata mea.
-Am facut semnul Crucii pe cusaturi, covoare, paturi pe care le-am asezat pe jos sau pe pat, calcând sau asezându-ma pe ele, cu scopul de a-l batjocori, eu sau altii.
-Am ocarât pe altii ca sunt blânzi, rabdatori,ca merg la biserica, ca postesc si se roaga.
-Am râs de cei ce se înfrânau de la jocuri, petreceri, glume si cântece desfrânate, fumat si bauturi ametitoare; precum si de cei ce se spovedesc si împartasesc, pazind poruncile lui Dumnezeu, zicand ca s-au pocait.
-Am hipnotizat, am adus oameni în transa, am prezis lucrurile viitoare.
-M-am ocupat cu telepatia; am crezut ca este un lucru bun, folositor.
-M-am dus la descântatori, ghicitori, la cei care deschid cartile sfinte (preoti, calugari sau la alt cineva) si mi s-a ghicit în ghioc, cafea, în palma etc.
-Am facut si eu însumi farmece, vrajitorii,am ghicit, am descântat, am explicat visele, vedeniile, zodiacul; am dat copilul pe geam, am facut si alte lucruri vrajitoresti (se va spune ce anume).
-Am crezut în noroc, destin (predestinatie), horoscop, astrologie etc.
-Am crezut în superstitii sau ca este semn rau când îti tiuie urechea, se zbate ochiul; când îti iese cu galeata goala în fata; când îti trece pisica neagra prin fata sau preotul etc.
-Am folosit culoarea rosie împotriva deochiului; am purtat baiere, amulete, talismane crezând ca-mi pot fi de folos.
-Am folosit numele lui Dumnezeu, al Maicii Domnului si al Sfintilor, precum si semnul Sfintei Cruci, pentru vrajitorie, descântece, noroc…
-Am crezut ca exista strigoi, vârcolaci, zmei si alte chipuri ale satanei si din aceste pricini am tinut unele datini sau zile ca sa nu mi se întâmple ceva rau.
-Am tinut Halowen-ul, de Craciun am promovat pe Mos Craciu, de Paste, iepurasul, Joia verde, noaptea Sfantului Andrei, de Sanziene si alte false sarbatori.
-Am legat barbat si femeie sa nu se împreune, sa nu se poata casatori; am luat mana de la animale, am turnat carbuni si am descântat la cei bolnavi si de deochi.
-În noaptea de Anul Nou m-am uitat în oglinda, verigheta, am pus busuioc sub cap si alte multe obiceiuri dracesti ca sa-mi visez soarta.
-Pentru a fi iubita de un anumit barbat, i-am pus spurcaciuni în mâncare sau bautura.
-Am sfatuit pe altii sa mearga la vrajitori sau sa faca lucruri vrajitoresti.-Am avut credinta mincinoasa ca sufletul dupa iesirea din trup se reîncarneaza în alt trup sau intra în animale, plante etc.

Porunca a doua:

„Să nu-ţi faci chip cioplit, nici asemănarea vreunui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, din câte sunt în ape, sub pământ. Să nu te închini acelora şi să nu le slujeşti lor”.

– Am crezut că unii oameni sunt mari şi au valoarea pe care a avut-o Mântuitorul? Exemplu: filosofii sau şefii de religii…, sau ca Mantuitorul nu e Fiul lui Dumnezeu, ci este El la fel ca aceia.
-Nu cred în Sfintele Icoane, sau mi-e jena sau sila sa le cinstesc sau sa le sarut.
-Am crezut gresit in icoana, fie ca e un obiect de cult sau de ornament fie ca e insasi sfantul sau vreun obiect cu incarcatura magica ce are prin ea putere.
-Am slujit fapturii mai mult decât lui Dumnezeu, iubind copiii, parintii, fratii, sotia (sotul), rudeniile, prietenii, sau: averea, luxul, desertaciunile lumesti, jocurile, cântecele, glumele etc. mai mult decât pe Dumnezeu.
-M-am lasat amagit de pacat, de frica si rusinea oamenilor, pentru bunuri trecatoare, pacatoase si pentru placeri trupesti.
-Am slujit idolilor, adica: pântecelui, iubirii de arginti, precum si altor pacate idolesti, jertfindu-le din agoniseala mea.
-Ma iau mai mult dupa mintea si simtamintele mele şi fac numai ceea ce simt sau gandesc.
-Am fumat, bucurând pe diavol si mâniind pe Dumnezeu, cheltuind banii în loc sa ajut pe cei lipsiti.
-Am ajutat pe cei ce fumeaza oferindu-le tigari si chibrite.
-Am oferit tigari în schimbul unor servicii, facându-ma astfel partas la pacatul lor.
-Am folosit droguri, stupefiante sau multa cafea sau alte alimente nefolositoare distrugându-mi sanatatea sau viata.
-Am slujit trupului dandu-I toate cele poftite (facand un adevarat cult din gastronomie, excursii, shoping si celelalte) sau tinand diete sau cure de slabire si exercitii fizice, doar pentru a arata bine si a fi perfect sanatos, nu pentru Dumnezeu si ajutorarea semenilor ci pentru multumirea si lauda de sine.
-Mi-am ras barba si mustatile, m-am tuns dupa moda veacului de acum sau mi-am lasat plete.
-M-am mascat dându-mi alta înfatisare, schimbându-ma din barbat în femeie sau invers, sau în capra, urs, strigoi, paiata sau alte chipuri urâcioase.
-M-am fardat, vopsit, parfumat; coafat parul, epilat, pensat, am umblat cu capul descoperit, chiar si în biserica (ca femeie). Am purtat cercei (chiar si în semnul Sfintei Cruci), percinguri, tatuaje, margele, inele; m-am ras pe partile ascunse ale trupului. Ca femeie am purtat pantaloni, devenind urâciune înaintea lui Dumnezeu.

Porunca a treia:

„Să nu iei Numele Domnului Dumnezeului tău în deşert, că nu va ierta Domnul pe cel ce va lua numele Lui în deşert”.

-Am injurat uneori (sau este o obisnuinta) de Dumnezeu Tatăl sau de Mântuitorul Iisus Hristos.
-Am înjurat de Îngeri, Arhangheli.
-Am înjurat de Sfânta Fecioară.
-Am înjurat de Sfinţi, Biserică, Paşti, candelă, icoane, Cruce şi altele.
-Am adus numele Domnului drept mărturie mincinoasă.
-Am luat altfel de mărturii: ochii tăi, viaţa ta, mântuirea sufletului meu. Căci Mântuitorul a zis ca vorba ta să fie da şi nu, căci ce e mai mult vine de la Diavol.
-Am drăcuit, zicand (naiba, benga, dracul, necuratul, etc.) Am trimis pe alţii la dracu’ sau pe mine.
-Am obiceiul să blestem pe cei ce-mi fac rău, sau pe mine.? Mântuitorul ne-a învăţat să ne rugăm pentru ei.
-Am jurat fals .
-Intrebuinţez ca jurământ formula “zău”, care este prescurtarea lui “pe Dumnezeul meu”.
-Am blestemat pe altii.
-M-am jurat ca voi rasplati cu rau celor ce mi-au facut rau. -Am socotit ca trebuie sa împlinesc juramântul nelegiuit facut la mânie sau la betie si l-am împlinit
-M-am jurat sa mor, sa orbesc, sa ma arda focul, sa moara mama, tata, copilul meu etc.
-Am silit pe altii cu bani, prin îngrozire sau viclesug ca sa jure pentru mine.
-Nu am multumit lui Dumnezeu pentru binefaceri, pentru boli, necazuri, ispite, ci am cârtit, m-am blestemat pe mine, dorindu-mi chiar si moartea;
-Am ucis cu voia sau fara de voia mea.
-Am asuprit pe cei saraci, pe vaduve si pe orfani; pe cei neputinciosi sau lipsiti.
-Am oprit plata celor ce mi-au lucrat.
-Am defaimat, batjocorit, batut pe parintii mei trupesti sau duhovnicesti.
-Am silit pe altii sa pacatuiasca sau i-am ajutat la pacat (la care anume); am luat apararea celui ce pacatuia.
-Nu am mustrat pacatul altora, când a fost vremea a face acest lucru.
-Am oprit pe altii de la faptele cele bune.
-Ca femeie, am intrat în biserica (unele prefer sa stea macar in tinda, decat acasa) fiind în rânduiala firii (perioada lunara).
-Am sarutat Sfintele Icoane, am luat anafora sau m-am împartasit; mi s-a pus Sfântul Potir pe cap, am sarutat mâna preotului slujitor, fiind în aceasta stare.
-Am luat anafora dupa ce am mâncat sau baut, ori când am trait trupeste cu sotia sau barbatul, sau când am avut scurgeri în vis.
-Am jurat pe cele sfinte, fiind singur sau în fata copiilor, a oamenilor mari, îndemnând si pe altii la asa ceva.
-Nu m-am luptat pentru a pazi poruncile lui Dumnezeu, ci pentru a le dispretui, a le huli.
-M-am împartasit cu nevrednicie cu Sfintele Taine ale Domnului nostru Iisus Hristos, nespovedindu-ma correct, deplin sau cu pocainta ori fiind mancat, baut, neimpacat cu altii sau oprit de preot si sub canon).
-Dupa spovedanie si împartasanie m-am întors din nou la pacate, facându-ma fur de cele sfinte.
-Am scuipat dupa ce m-am împartasit, am injurat, vorbit urt sau facut alte pacate, din neaatentie sau nepasare.
-Am luat particele.
-Am luat Aghiasma Mare fara a fi spovedit, in afara perioadei Bobotezei sau fara recomandarea preotului.
-Am trecut la pomelnicul mortilor pe cei vii care miau facut rau; i-am scris pe toaca sau clopot pentru a fi pedepsiti de catre Dumnezeu.
-Am trecut pe pomelnice la Liturghie pe cei necununati, de alte credinte sau sinucisi.
-Am crezut si am spus si altora ca nu trebuiesc botezati copiii când sunt mici, zicând ca ei nu au pacate, sau nu i-am adus la impartasit.
-Am facut fagaduinte bune lui Dumnezeu la vreme de strâmtoare, la grea cumpana, iar când mi-a fost bine le-am calcat.
-Am fagaduit a da daruri la Biserica, la cei necajiti, saraci si nu am dat, calcându-mi fagaduinta.

Porunca a patra:

„Adu-ţi aminte de Ziua Sâmbetei ca s-o sfinţeşti. Şase zile lucrează şi fă [în acelea] toate lucrurile tale, iar în ziua sâmbetei este odihna Domnului Dumnezeului tău; în acea zi să nu faci nici un lucru, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici boul tău, nici orice dobitoc al tău”.

Ziua Domnului este Duminica, pentru ca Domnul IIsus a inviat Duminica si tot in aceasta zi s-a pogorat Duhul Sfant. Aceeaşi valoare o au şi toate sărbătorile(in special cele cu cruce rosie) instituite de Sfânta Biserică, de peste an.

-Nu am tinut toate Duminicile şi Sărbători si nu am fost în toate aceste zile la Biserică, fara sa fi avut vreun motiv de lipsa justificat.
– Cei din casa mea nu le-au ţinut si am pus si pe cei din subordinea mea sa lucreze in aceste zile.
– Am dat altora de lucru în aceste zile, merg prea târziu la Biserică.
-Ziua Domnului nu o serbez cum trebuie, ci e pentru mine o zi obişnuită sau o zi de chefuri şi petreceri, cumparaturi, stat la barfa, la crasma, spectacole, jocuri de noroc sau excursii. După masă nu citesc cărţi folositoare, ziditoare de suflet sau nu vizitez vreun bolnav, batran, orfan sau altcineva, in scop de a-I face un bine.
-Nu ma îngrijesc de suflet mai mult în această zi decât în altele.
-Am participat la clăci, intruniri populare sau munca voluntara.
-Ma port cu necuviinţă în Biserică, venind doar pentru a fi vazut de altii sau a vedea eu cine a venit, ma imbrac ca sa ma falesc sau sa judec pe altii pentru imbracaminte. Mai vin uneori ca sa curtez pe altii sau pentru ca n-am ce face acasa si ma plictisesc.
-Mergând la biserica mi-am ales un loc de cinste si nu am stat cu buna rânduiala, vorbind si tulburând pe cei din jur.
-Nu am ascultat cu toata evlavia si credinta slujbele din biserica.
-În timpul slujbelor am dormit sau m-am gândit la lucruri desarte.
-Nu m-am dus Duminica si în sarbatori la biserica, ci am stat acasa uitându-ma la slujba de la televizor sau ascultând la radio, fara a avea un motiv binecuvântat.
-Am venit la biserica dupa ce a început slujba si am plecat înainte de a se termina, asemanându-ma cu Iuda, vânzatorul.
-M-am dus la biserica numai de ochii lumii, sau cu gânduri desarte, sau spre a ma ruga pentru osânda celor ce mi-au gresit.
-Am îndemnat pe alti crestini sa nu mearga la biserica.
-Nu mi-am facut pravila de rugaciune si canonul rânduit de catre duhovnic, ocupându-ma cu cele lumesti.
-Am postit post negru sâmbata si Duminica. Am facut metanii în aceste zile, fara a avea canon de la duhovnic.
-Am postit marti pentru dusmani, iar nu miercuri si vinery.
-Am tinut sarbatori false (Palie, Foca, etc..) iar in sarbatori am lucrat.
-Am stat la masa fara a face rugaciune si m-am ridicat fara a multumi lui Dumnezeu pentru toate câte mi-a dat.
-Am mâncat si baut cu lacomie, peste masura, fiindu-mi rau; am vomitat dupa ce am stat la masa, din cauza multei mâncari sau bauturi.
-Nu am postit cele patru posturi, nici miercurea si vinerea de peste an (lunea e optional, pentru sanatate sau sfintii ingeri) . Am postit numai o saptamâna la început si alta la sfârsit, in posturile mari. In acestea am postit doar de carne, ca si caticii.
-Am hulit Biserica şi pe preoti, episcopi si calugari, i-am barfit sau am ras de ei si nu-I respect ca pe slujitori altarelor si ai sfintelor taine
11. Nu ma rog pentru ei si nu ii ascult; barfele despre ei nu le sting sau pacatele lor nu le acopar si ii consider pe toti la fel. Cartesc cand platesc vreun serviciu religios facut de ei si nu ma ingrijesc pentru nevoile familiilor lor. Ii consider de multe ori ca niste cersetori, speculanti sau simpli functionari, care profita de statutul lor.

Porunca a cincea:

„Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ”.

-Mi-am blestemat parintii, i-am batjocorit, i-am batut, i-am magnit, le-am spus cuvinte jignitoare; le-am dorit boala, necazul si chiar moartea. I-am parasit la nevoie, la boala si în neputinte, neajutându-i.
-La fel m-am purtat cu socrii, alte rude sau personae varstnice.
-Nu am ascultat parintii când mi-au dat sfaturi folositoare de suflet, când mi-au cerut sa nu umblu prin localuri de petreceri si sa nu ma întovarasesc cu cei care au apucaturi rele.
-Nu mi-am îndeplinit datoria fata de parintii mei; nu i-am cinstit cu lucrul si cu cuvântul, am fost neascultator si m-am purtat urât cu ei.
-I-am înşelat, profitand de slabiciunea lor fata de mine, de varsta si mintea slaba, i-am santajat ca tine la ceilalti mai mult, amarandu-i.
-Le-am speculat buna credinţă, mintindu-i.
-Când au fost în necazuri sau boala nu i-am ajutat.
-Am fost obraznic sau încăpăţânat cu părinţii, comentand si fiind indaratnic.
-Nu mi-am ales sotie/sot tinând seama de învataturile Bisericii si binecuvântarea parintilor, ci dupa voia si placerea mea.
-Nu am luat seama să-şi facă datoriile religioase.
-M-am ruşinat de ei, i-am inselat si furat.
-Am purtat ura împotriva parintilor mei pentru ca nu am fost lasat în voia mea sa fac ceea ce îmi placea mie.
-Am vazut goliciunea parintilor mei si i-am rusinat.
-Slujbe după moarte nu le-am făcut.
-Nu am ascultat de parintii mei duhovnicesti (duhovnic si nasi); i-am batjocorit, i-am vorbit de rau, i-am urât; nu am avut nici o treaba cu ei, nu i-am cinstit, i-am barfit, am ras de ei, nu m-am rugat pentru ei si le-am dorit raul.
-Nu am cinstit pe dascalii mei, pe cei ce mi-au facut bine, pe preoti, pe conducatori si pe toti mai marii mei, atunci când m-au înva tat de bine. Nu mi-am facut ascutarea (serviciul meu), cu constiinciozitate si bine, ci de mantuiala sau in bataie de joc. Nu mi-am implinit canonul dat de duhovnic si nu m-am rugat pentru el si toti binefacatorii si binevoitorii mei.
-Nu mi-am îndeplinit cu hărnicie toate datoriile, casnice sau de alt fel.
-Am lucrat de mântuială si m-am scuzat.
-I-aim furat cu ceva, pe angajatorii mei.
-I-am barfit si am zis altora casa lor.
-Le-am stricat lucrurile.
-Am cartit si am fost nemultumit cu cele primite.
-Pe fraţii, surorile mele nu i-am ajutat, ne-am certat, i-am parat, barfit, judecat si batut, dorindu-le raul sau moartea? Cu cei asemeni mie nu m-am purtat frateste ci cu superioritate, viclesug si rautate.
-Nu am purtat grijă de soţie, de copii? Căci Sfântul Apostol Pavel zice: „Dacă, însă, cineva nu poartă grijă de ai săi şi mai ales de casnicii săi, s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios”.
-Mi-am bătut soţia, m-am purtat rău cu ea, am înjurat-o, i-am dorit raul sau moartea Am socotit-o ca pe o roaba, nu am ajutat -o si nu m-am straduit sa caut si sa gasesc armonia si pacea în viata de familie.
-Ca sotie nu am ascultat de sotul meu, ci l-am certat.
-Am silit pe sotul meu, din pricina mândriei si a slavei desarte, sa cheltuiasca bani prea multi pe îmbracaminte luxoasa si la moda, pe placeri si desertaciuni lumesti.
-Nu m-am supus sotului/sotiei la îndatoririle conjugale, motiv pentru care a pacatuit.
-M-am despartit de sotie/sot fara motiv bine cuvântat si m-am recasatorit, despartind familie.
-Soţul/sotia, nu l-am cinstit ca pe mine însumi
-Am înşelat soţul sau soţia, l-am furat.
-I-am făcut viaţa grea, sunt cicălitor(cicalitoare).
-De cele sufleteşti ale celor din casa mea nu m-am îngrijit sufficient.
-Mi-am cheltuit banii pe lucruri nefolositoare (tutun sau alte plăceri) şi în felul acesta am lipsit familia de cele trebuitoare.
De eşti părinte:
-Ca parinte, nu am avut grija în egala masura de fiecare din copiii mei.
-Am împiedicat pe copiii mei de a merge pe calea credintei sau sa se calugareasca, sa mearga la biserica, ba i-am si pedepsit pentru asta.
-Nu m -am îngrijit de mântuirea copiilor mei; nu i-am dus la spovedanie si împartasanie si nu le-am dat pilda prin viata si comportarea mea.
-Am fost lenes si neglijent cu copiii, lasandu-I sa faca ce vor, ne-invatandu-I cu munca, cu educatia si nepasandu-mi la ce se uita, ce fac si cu cine umbla.
-Le-am cumparat lucruri nefolositoare sau pagubitoare, i-am rasfata peste masura.
-Când copiii mei au avut apucaturi rele nu i-am mustrat, nu i-am pedepsit si nu i-am oprit de la acestea.
-Ca parinte m-am purtat prea aspru si am pedepsit pe nedrept pe copiii mei.
-M-am purtat smintitor sau i-am invatat la cele rele.
-Am povatuit pe copiii mei sau pe cei din familie sa calce peste semanaturile oamenilor, sau sa strice munca si avutul altora, sa fure, sa batjocoreasca, sa minta sau sa faca alt rau.
-Ca parinte nu m-am rusinat de copiii mei,dezbracându-ma în fata lor, sau facand alte lucruri rusinoase si le-am dat exemple proaste.
-Ca parinte duhovnicesc (nas) nu am purtat grija de fiii mei sufletesti, atât cât mi-a stat în putinta.
-M-am certat cu sotia de fata cu ei, m-am imbata, am fumat, am furat, sunt lenes si i-am incurajat si pe ei la acestea.
-Am trăit în concubinaj şi copiii au văzut acest lucru.
-Nu am postit, rugat sau mers la biserica pentru copiii si fiii mei duhovnicesti.
-Fata de copiii mei, fiii duhovnicesti sau cei din grija mea nu mi-am implinit datoriile morale, material si religioase.
-Cu angajatii si cei ce m-au slujit am fost nesimtit, min
cinos, cicalitor, aspru, smintitor si nedrept, persecutandu-I uneori; le-am oprit uneori din bani si i-am determinat sa pacatuiasca judecandu-ma sau cartind.

Porunca a şasea:

„Să nu ucizi”.

-Am ucis cu voie, din accident sau involuntar.
-Din greseala sau omisiunea mea au murit unii sau s-au omarat, ori si-au facut rau; deasemeneni nu i-si mai vorbesc sau se dusmanesc.
-Am avut gând de razbunare si chiar m-am razbunat asupra vrajmasilor mei, dorindu-le necazuri, chiar si moartea; i-am pizmuit, i-am batut, i-am mutilat sau le-am facut alt rau.
-Am facut rau aproapelui meu, l-am batut, l-am ocarât, defaimat, facându-i viata grea prin tot felul de insulte si ponegriri, spunând despre el multe neadevaruri, ucigându-l sufleteste.
-Am îndemnat si pe altii la batai si ucideri.
-Am hulit faptele bune ale aproapelui, am invidiat pe aproapele pentru darul ce i l-a dat Dumnezeu.
-Am ucis pe aproapele meu, sau i-am facut alt rau, pentru a-i rapi averea sau sotia (sotul).
-Ca femeie am luat diferite doctorii pentru a nu ramâne însarcinata sau pentru a ucide copiii în pântece; am îndemnat si pe alte femei sa faca la fel sau le-am ajutat într-un anumit fel.
-Am îndemnat, obligat sau am fost de acord ca sotia sa faca avort, sau nu mi-a pasat daca cea insarcinata cu mine are cele necesare sa poata pastra copilul.
-Nu am luat de nevasta pe cea lasata insarcinata de mine, determinand-o sa renunte la copil sau la viata ei.
-Deasemeni ca parinte sau apropiat, nu am sustinut pe cea gravida sa depaseasca ingrijorarea ori depresia si sa nasca pruncul.
-Am ajutat pe alta femeie (sau pe medic) sa faca avort, sau am dat bani pentru a face avort, sau le-am dat informatii, idei si cele necesare.
-Ca femeie, am folosit diferite metode pentru a nu ramâne însarcinata si înca nu am renuntat la ele.
-Ca femeie, am facut avort (cu voie sau fara voie); am nascut copil mort, am omorât copilul dupa nastere, nebotezat sau botezat; am avut copil care a murit nebotezat din vina mea sau a altcuiva.
-Am botezat copiii nascuti morti sau avortati, la sarbatoarea Sfântului Ioan Botezatorul (7 ianuarie) sau cu alta ocazie.
-Am fost neatent si am lasat copilul sa cada în apa, în foc, de la înaltime sau sa umble cu obiecte taioase ca astfel sa se schilodeasca, sa se raneasca sau chiar sa moara.
-Am parasit de buna voie copiii, lasându-i în voia soartei.
-Am pacatuit în întelegere cu sotia/sotul sau cu cine am avut relatie sexuala ca sa nu avem copii prin diferite metode: legarea trompelor, vasectomie, pazire naturala, ca barbat, ori cu prezervativ (prin varsarea samantei), anticonceptionale, leacuri, bai, calendar, sterilet, etc.
-Am pacatuit cu sotia/sotul sau cu altcineva prin împreunare împotriva firii (perversiuni sexuale: gomorie -relatii orale; sodomie-relatii între persoane de acelasi sex, zoofilie-între oameni si animale; pedofilie, moduri care nu duc la sarcina si nu au scop dragostea ci patima si pacatul, fiind blestemate de Dumnezeu, cu boli, copii cu problem, divorturi si iadul.
-Mi-am distrus singur sanatatea, scurtându-mi viata, prin mâncare peste masura, bautura, fumat, droguri, munca istovitoare, petreceri nesabuite si altele asemanatoare.
-Am facut pariuri dracesti, sau alte nebunii, întrecându-ma cu altii, sau provocandu-i la fumat, baut, mancat, la joc sau alte chipuri nastrusnice, stricându-mi sanatatea mea sau pe a altora, pricinuind chiar si moarte.
-Am câstigat bani si averi cu viclesug, cu vraji si alte mijloace dracesti, ucigând sufletul meu si pe al altora.
-Am condus nebuneste, riscandu-mi viata, am facut sporturi extreme si relatii trupesti fara masura si riscante, in afara casatoriei.
-Nu mi-am cautat sanatatea, am fost neglijent si incapatanat in a ma trata si a manca cele sanatoase.
-M-am purtat crud cu animalele, pasarile si alte vietuitoare, ucigându-le.
-Am pus greutati mari pe animale si le-am batut fara de mila.
-Am mâncat sânge de animale; am mâncat animale sugrumate, omorâte de fiare salbatice, împuscate fara a curge sângele din ele.
-Mi-a placut lupta dintre altii, alimentand-o cu intrigi si barfe, deasemeni sunt recalcitrant, iute, rautacios, tin minte raul, sunt dusmanos, si-mi plac filmele si jocurile cu ucideri si violenta.
-La nervi vorbesc foarte urat, cu rautate si ton aspru.
-I-mi place sa mi se stie de frica si sa pedepsesc. Chiar si in cele ale credintei, fata de dreptate sau adevar, ma folosesc tot de ura.
-I-mi plac armele si-mi place sa ma bat sau sa vanez.
-Am avut ganduri de deznadejde, sinucidere si dorire a raului. M-am coplacut in starea de ura sau depresie. Am bagat si pe altii in acestea.
-M-am rugat (în mânie) să vină răul asupra vrăjmaşilor mei.
-Am cautat sa ma razbun si m-am bucurat de raul altora.
-M-am iutit si m-am mâniat de foarte multe ori în viata mea, cu motiv si fara motiv.
-Din cauza mâniei care m-a stapânit mi-am pierdut rabdarea si pacea mintii si a inimii.
-Nu am avut râvna sfânta si nu m-am împotrivit celor ce au calcat si batjocorit legile canonice ale Bisericii lui Hristos.
-Din cauza mândriei si a lenevirii mele am devenit nesimtitor si îm pietrit la inima si n-am avut umilinta si lacrimi spre a stinge la vreme de nevoie focul mâniei si al iutimii.
-De multe ori, în timpul rugaciunii, mi-am amintit cu ura si cu mânie fata celui care m-a suparat si am urzit în minte gândul de razbunare.
-Fiind stapânit de mânie am tinut minte raul asupra altora.
-Am dusmanie asupra aproapelui meu si nu vreau sa-l iert.
-Ma rod mult gandurile de ura asupra cuiva si nu lupt sa scap de ele.
-Nu ma smeresc sa iert sau sa cer iertare.

Legat de acest capitol este pacatul mandriei si al maniei. Omul mandru se crede egal cu Dumnezeu si superior semenilor deaceea se poarta arogant, se manie repede cand lucrurile nu ies cum vrea el, sau e cineva mai mare, uraste si se poarta nebuneste. Vom prezenta in continuare cele legate de acest pacat.

Mândria

Este izvorul tuturor răutăţilor sufleteşti. Ea este o lăcomie spirituală pentru care şi dracii au căzut din darul lui Dumnezeu.

-Nu vorbesc cu orcine si nu cu toti la fel, in functie de interes.
-Cartesc la necaz.
-Ma laud comparandu-ma cu altii sau ma scuz,
-Nu am rabdare si defaim enervandu-ma pe cei mai mici sau nestiutori.
-Am voie sloboda si din mândrie mi-o împlinesc.
-Am obiceiuri rele si din mândrie nu le parasesc.
-Sunt încapatânat, nesupus, ambitios si mândru în comportare.
-Sunt orgolios, nu suport sa mi se porunceasca, sa mi se arate adevarul sau sa fiu criticat, desi recunosc ca sunt vinovat.
-Sunt încrezut, ma încred în bunurile lumesti, în oamenii mari si ma laud cu toate.
-Sunt îndraznet, doritor de a face numai ce doresc eu, sunt batjocoritor, obraznic, fals si fara de sfiala; ma supar repede.
-Sunt potrivnic, neascultator, împietrit, aspru si plin de mine însumi.
-Ma mândresc cu podoabele hainelor si cu frumusetea lor.
-Ma mândresc cu podoabele casei mele, pe care am dat sume mari de bani, si cu alte desertaciuni.
-Ma mândresc cu avere straina, cu rude bogate, cu ranguri înalte în societate sau cu starea mea sociala.
-Ma mândresc cu podoaba parului, cu chipul meu frumos, cu sanatatea, cu tineretea sau cu vârsta înaintata pe care am apucat-o, cu tot ce am frumos si bun, uitând ca toate sunt de la Dumnezeu.
-Am postit cu gândul sa slabesc, sa fac si lueta, nu din evlavie.
-Mi-am cheltuit averea si chiar ultimul ban din casa pentru lux si desertaciuni lumesti.
-Din mândrie am defaimat portul calugaresc si preotesc, precum si saracia sau nevointele lor.
-Din mândrie am râs de pacatele altuia, dispretuindu-l si vorbindu-l de rau, iar pe ale mele nu leam socotit.
-Din mândrie am defaimat pe cei saraci, bolnavi, lipsiti, nestiutori, pe cei ce au gresit cu ceva, pe cei neputinciosi si pe cei ce au saracit din anumite motive sau necazuri, în loc sa ma rog lui Dumnezeu pentru ei.
-Din mândrie m-am socotit destept, întelept, talentat si cu multe calitati.
-M-am mândrit si m-am socotit mai presus decât ceilalti cu frumusetea, cu stiinta, cu felul de a vorbi, cu glasul meu, nesocotind ca aceste daruri nu sunt ale mele, ci ale lui Dumnezeu, Care mi le-a dat, si pentru care trebuie sa-I multumesc.
-M-am mândrit cu saracia, cu hainele modeste, cu postul, cu slabiciunea trupului, cu visele si vedeniile pe care pretind ca le-am avut.
-M-am rugat cu glas tare sau am cântat mai tare decât altii ca sa fiu auzit si laudat. 231. Am dat milostenii la saraci, în vazul lumii, ca sa fiu laudat, mândrindu-ma prin aceasta.
-Din mândrie si slava desarta am intrat în Sfântul Altar. Fiind paracliser, m-am atins de Sfânta Masa si de alte obiecte sfintite (de ce anume).
-Ca femeie, la îndemnul preotului, am intrat în Sfântul Altar si am facut curatenie; m-am atins de Sfânta Masa sau de alte obiecte sfintite.
-Din mândrie am iscodit despre casa si bogatia altora; am ascultat pe la ferestre si am vrut sa stiu cum vietuiesc, pândind tot ce fac.
-Am vrut sa stiu starea duhovniceasca a fratelui meu, ispitindu-l prin tot felul de întrebari.
-Am cautat sa ma tin dupa moda lumeasca, fara a tine seama de ce-mi este folositor si îngaduit. 235. M-am trufit si semetit; am fost mincinos si laudaros.
-Am fost fatarnic si mi-a placut mult sa fiu cinstit si laudat de oameni.
-Am pacatuit cu iubirea de sine, cu parerea de sine, cu simtirea de sine, cu bizuirea pe sine si cu trufasa încredere în sine.
-Am pacatuit foarte mult cu rânduiala de sine, adica mi-a placut sa umblu dupa voia mea si am urât supunerea si taierea voii.
-Am fost stapânit în toata vremea de duhul multumirii de sine, adica am fost multumit cu starea si asezarea mea sufleteasca, socotind ca nu sunt ca ceilalti oameni.
-N-am avut adevarata cunostinta de sine, adevarata mustrare de sine, fiind stapânit în toata vremea de îngâmfarea de sine si pretuirea de sine.
-Am fost stapânit în minte si cuvânt de duhul îndreptatirii de sine. Am vrut si mi-a placut sa am întotdeauna dreptate, sa nu fiu contrazis, sa vorbesc mult si sa fiu ascultat de ceilalti.
-Am fost stapânit de trâmbitarea de sine, adica am spus altora ispravile mele cele parute bune.
-Am hranit în toata vremea pe fariseul meu cel dinlauntru cu închipuirea de sine si cu aratarea.
-Fiind stapânit de mândrie si încapatânare, am vorbit împotriva fata de cei mai mari.
-Fiind mândru si semet, am urât pe cei ce m-au mustrat si am iubit pe cei ce m-au laudat.
-M-am mândrit si m-am laudat cu cele patru feluri de bunatati: cu cele firesti, cu cele câstigate, cu cele din întâmplare si cu cele câstigate prin nevointe (duhovnicesti).
-Având unele bunatati duhovnicesti, n-am recunoscut ca le am de la Dumnezeu.
-Am recunoscut ca am unele bunatati de la Dumnezeu, însa nu am recunoscut ca le am în dar, ci fiindca mi s-ar cuveni, socotindu-ma vrednic de ele.
-Am socotit ca am unele bunatati duhovnicesti pe care niciodata nu le-am avut.
-Am defaimat legile canonice si liturgice pe care le-au rânduit Sfintii Parinti în Biserica si nu am voit sa ma supun întru toate predaniilor Bisericii.
-Am fost robit si stapânit de defaimarea ascultarii, de iscodire, de înselarea cu mintea, de trufie, de slava desarta, de lauda, de înaltarea cu mintea, de pregetarea cea fatarnica, de voia libera, de deprinderea pacatului.
-Am pacatuit înaintea lui Dumnezeu cu gândul de hula, de necredinta, de încapatânare, de îngâmfare, de neînfrânare, de iubirea de stapânire si de altele asemenea acestora.
-M-am mândrit ca eu as fi feciorelnic cu trupul, defaimând în mintea mea pe cei ce au pacatuit.
-N-am iubit niciodata în viata mea de a fi ocarât, defaimat, necinstit de altii si nebagat în seama.
-Nu m-am silit a curma din mintea mea viclesugurile cele gândite ale slavei desarte; nu m-am silit a face ceva înaintea oamenilor ca sa fiu defaimat de catre ei.
-Am avut întotdeauna viata mea fatarnica, plina de prefacatorie, si fiind eu înlauntru plin de ranile constiintei si urâciunea pacatelor mele, pe dinafara m-am aratat mormânt varuit prin cuviosia si fatarnicia mea, prin care am vânat slava si lauda de la oamenii cei neiscusiti care nu au cunoscut vicleniile mele.

Mânia

Se întemeiază tot pe mandrie si neiubirea de semeni. Omul se poate mânia numai contra păcatului.
-Am făcut rele în mânie, înjurături, bătăi etc.
-Ma mânii des si ma tine. Ştim că Sfântul Apostol Pavel a spus: „Să nu apună soarele peste mânia voastră”?
-Si acum sunt supărat pe cineva.
-Am supărat sau mustrat pe cineva fără temei, cu răutate.
-Am dorit răul celui ce mi-a făcut rău, chiar si celui ce mi-a făcut bine.
-M-am mâniat pe vecin pe motivul că e mai bun decât mine si l-am invidiat.
-Am vărsat sângele cuiva (în beţie).
-Neavând rabdare si blândete, m-a stapânit în toata vremea iutimea, amaraciunea, necazul, tulburarea, nelinistea, nealinarea, neîngaduinta, rautatea si viclenia.
-Fiind fara rabdare si blândete, am fost strain în toata vremea de nerautate, de simplitate si de nevinovatia cea cuvenita unui suflet curat.
-Neavând rabdare si blândete, am fost nemultumitor si cârtitor la obligatiile pe care le aveam.

Porunca a şaptea:

„Să nu fii desfrânat”.

Păcatul curviei, ca nici un alt păcat, se face în trup. Trupul e templul Duhului Sfânt. (Poţi face desfrânare privind sau auzind lucruri care te-ar face să păcătuieşti. Chiar mâncând, dormind prea mult, vorbind etc.)
Curvie face cel necăsătorit; preacurvie cel căsătorit.

-Am trait in concubinaj.
-Am pacatuit impotriva firii, onanie, sodomie, gomorie, zoofilie.
-Am pacatuit cu rudenii trupesti sau cu cele de nasie.
-Am pacatuit cu clerici sau calugari.
-Am indemnat pe altii sau am creat conditii pentru altii a pacatui.
-Am avut cugete si pofte trupesti necuviincioase (uneori si când am privit la icoane); am pastrat în suflet acele cugete si nu le-am alungat, îndulcindu-ma de ele.
-Nu am savârsit pacatul cu lucrul dar cu gândul am pacatuit iar prin imaginatie îmi închipuiam cum am sa-l savârsesc atunci când voi avea ocazia.
-Am cautat prilej de a pacatui dar nu am avut ocazia.
-În loc de a-mi stapâni poftele, am cautat sa le aprind mai tare.
-Am cârtit împotriva lui Dumnezeu, cerând sa ma scuteasca de razboiul desfrânarii, dar eu nu m-am straduit sa ma înfrânez.
-Am invinovatit pe altii pentru slabiciunile si pacatele mele.
-Am rostit cuvinte si am facut fapte necuviincioase în fata copiilor si a celor mai în vârsta.
-Am fost la stranduri, plaja; am facut nudism.
-Am râs fara de socoteala, cu nerusinare; am facut cu ochiul, am jucat si atâtat poftele altora, am jucat, am batut din palme, am chiuit si am râs cu pofta la pe treceri si nunti, fiind stapanit de patima curviei.
-Am platit cu bani sau am dat daruri cântaretilor sau celor care cântau cântece si spuneau glume necuviincioase, sau am scris eu însumi cântece; le-am cântat sau am facut alte mascariciuni si obscenitati.
-Am pastrat în casa, am primit diferite tablouri sau poze cu desfrânari; le-am pus pe pereti.
-Am cumparat, am citit, am vizionat, am dat si altora carti, reviste, site-uri, filme sau poze pornografice.
-Am avut vise desfrânate în timpul somnului, patimind si scurgere; m-am întinat, fiind treaz, din dezmierdare sau prea multa îmbuibare.
-Nu mi-am facut canonul dupa ce am patimit scurgere în timpul somnului sau chiar treaz fiind.
-Mi-am stricat fecioria sau curatenia prin pacatul malahiei (masturbare), singur sau folosind unele obiecte.
-Am facut pacatul malahiei cu altcineva.
-Am privit fete straine cu gând de pofta trupeasca; m-am unit si învoit cu mintea si cu inima spre a sta de vorba cu gândurile desfrânarii celei trupesti.
-Am pacatuit, curvind cu mintea si cu inima, îndulcindu-ma prin închipuirea pacatelor trupesti.
-Am curvit prin imaginatie, mai bine zis cu dracul curviei, ca si cu niste femei (barbati), înfierbântându-ma cu trupul.
-Am privit cu pofta la trupul si la fetele femeiesti si am preacurvit cu ele în inima.
-Chiar în vremea sfintei rugaciuni, uneori, m-am aflat curvind si preacurvind cu mintea si inima.
-Am rapit sau violat cu forta, chiar sip e sotie am fortat-o uneori.
-Am desfrânat cu fecioara, vaduva, fete bisericesti, cu rudenii sau cu cei de alta credinta.
-Am trait cu sotia înainte de cununia religioasa.
-Am pacatuit cu dobitoace sau pasari.
-De multe ori voind sa-mi rascolesc dezmierdarile cele trupesti si sa ma îndulcesc cu ele, mi-am închipuit cu mintea împreunari de oameni, de dobitoace, de pasari si alte feluri de închipuiri dracesti prin care mi-am spurcat mintea si inima, aprinzând în mine focul des frânarii, cel ce m-a facut vinovat de focul cel ves nic.
-Fiind casatorit, am preacurvit cu altcineva, chiar si cu femeie maritata, despartind familii.
-Am trait trupeste cu sotia în zile de post, Duminica si sarbatori, în timpul perioadei lunare a sotiei sau în cele patruzeci de zile dupa nastere.
-Nu m-am înfrânat de la împreunare nicicând sotia a ramas însarcinata.
-Am mers la biserica (ca femeie) înainte de cele patruzeci de zile dupa nastere si fara a-mi face molifta de dezlegare.
-Ca parinte am culcat în pat cu mine fete sau baieti mai marisori, sau i-am pus sa doarma împreuna.
-Am pacatuit înainte de casatorie si am mintit pe sot sau sotie, nespunând adevarul.
-Fiind copil am jucat diferite jocuri patimase, desfrânate, necuviincioase, cu alte fete sau baieti.
-Am fost la nunti cu lautari, baluri, hore, discoteci si alte petreceri pagâne, necrestine.
-M-am uitat la televizor, video etc. la filme care aveau scene de desfranare, întinândumi mintea si sufletul; nu am purtat grija de copiii mei si le-am îngaduit sa priveasca la filme imorale, chiar si în prezenta mea.
-Am frecventat case si locuri unde se spuneau cuvinte si fapte de sminteala, necuviincioase si nemernice: bar, bordel, sex -shop, strip-tease etc.
-Am fost si am mâncat în casa la cei care traiau necununati la Biserica; nu i-am sfatuit sa se cunune; am primit daruri de la ei si i-am pomenit la slujbele Bisericii.
-M-am casatoit cu rude de sânge, din cuscrie, din înfiere sau din botez.
-Am purtat haine fine, scumpe, la moda si extravagante, facând sminteala celor ce ma priveau si cu dorinta de a place celor din jurul meu; m-am îmbracat necuviincios (necuviincioasa) aratându-mi în felurite feluri goliciunea trupeasca prin fuste scurte, rochii decoltate.
-Am facut plaja, topless au nudist, am fost la masaj sensual, sau de relaxare, si mi-am starnit poftele tropesti sau pe ale celorlalti.
-Ca femeie, m-am imbracat si purtat curveste pentru unele favoruri sau sa ademenesc pe altii.
-Am facut streaptess, dansuri si gesture erotice.

Legat de pacatul desfranarii este si cel al lacomiei pantecelui dar si cel al lenevirii, caci decurg unul din altul. Omul ghiftuit cu de toate e trandav si I se aprind poftele trupesti. Deaceea la acest capitol asociem si pe celelalte doua.

Lăcomia

Din abstract, egoismul se concretizează prin lăcomie. Din acest punct de vedere priveşte Sfântul Apostol Pavel când zice că lăcomia este rădăcina tuturor răutăţilor.
-I-mi place să strâng avere sau alte lucruri.
-Am mâncat sau ai băut pe ascuns, de mai multe ori si fara socoteala.
-Ai mâncat în sărbători înainte de Sfînta Liturghie.
-Am mâncat mortăciuni.
-În toata vremea vietii mele am fost lacom la mâncare si bautura.
-M-am sârguit în toata vremea de a-mi procura mâncaruri gustoase, scumpe si de multe feluri.
-Mi-am facut pântecele dumnezeu, slujindu-i lui si facându-i totdeauna voia.
-Mi-am îngrasat trupul cu mâncaruri si bauturi peste masura, din care cauza mi-am îndobitocit mintea si am devenit lenes, trândav si greoi la lucrarea tuturor faptelor bune.
-Am fost stapânit de nesaturare, de cârtire si nemultumire în timpul mesei.
-Am fost iubitor de dulceata si mi-a placut sa beau bauturi dulci si cu anumite condimente.
-Fiind rob al pântecelui, am asteptat cu mare nerabdare sa vina Pastile, Craciunul sau alte praznice mari spre a face dezlegare la toate mâncarurile si bauturile.
-Am mâncat carne în saptamâna brânzei.
-Desi am postit posturile, totusi, am dat la altii mâncare de frupt.
-Din cauza saturarii pântecelui, mi-am facut mintea groasa si molatica, scazându-mi trezvia, atentia si memoria.
-Fiind satul de tot felul de bucate, am avut nebunia de a ma face dascal si a tâlcui altora din Sfânta Scriptura, uitând ca: ,,în pântecele plin, cunostinta lui Dumnezeu nu locuieste”.
-Am postit cu scopul de a face rau vrajmasilor mei.
-Am postit dupa a mea rânduiala si parere, încalcând postul rânduit de Biserica.
-Am postit numai de mâncare dar nu si de pacate, fiind dusmanos, defranat cu ochii, laudaros, barfitor, iubitor de avere si rau.
-În post am mers la petreceri, ospete, zile onomastice.
-Am cautat mancaruri in post, placate si diversificate, am mancat peste masura.

Lenea

Este lipsa de întrebuinţare a puterilor trupeşti şi sufleteşti pe care Dumnezeu ni le-a dăruit ca să le folosim în Viaţa Noastră.
-Sunt leneş.
-I-mi pierd timpul fără să lucrez.
-Ma ocup cu lucruri rele sau deşarte (gătirea trupului, vorbire fara masura la telefon sau pe net, statul la calculator, televizor sau facebook, mersul la film, spectacol, excursii si sala, etc.)?
-Oblig pe cei mai mici să facă lucrul meu.
-Nu lucrez cele pentru casa mea ci prefer sa imprumut, sa cer sau sa cumpar.
-Nu mi-am îndeplinit canonul.
-M-am lenevit de a lucra toata fapta buna prin gând, cuvânt si lucru, dupa a mea putere.
-M-am lenevit de a ma ruga lui Dumnezeu în toata vremea.
-Am dormit prea mult si nu m-am sârguit de a priveghea dupa a mea putere.
-M-am lenevit de a citi Sfânta Scriptura si învataturile Sfintilor Parinti.
-M-am lenevit de a fi veghetor si treaz cu mintea în fiecare clipa, spre a nu fi luat prin surprindere de momelile cele subtiri ale dracilor.
-M-am lenevit de lucrarea cea tainica a mintii, adica de a cugeta cât mai des la moarte, la Judecata de apoi, la Rai si iad, precum si la alte cugetari duhovnicesti si ziditoare de suflet.
-Am fost stapânit de moleseala trupului, paruta neputinta a trupului si trândavie.
-Din lenevie nu m-am ostenit a face metaniile si închinaciunile cum trebuie.
-De multe ori lenea mea de a ma ruga lui Dumnezeu am acoperit-o cu unele pricini parute a fi folositoare.
-M-am lenevit de a ajuta pe fratele meu cazut în îndoiala, deznadejde.
-Seara, din pricina oboselii, m-am culcat fara rugaciune, iar dimineata, din pricina grabei, am plecat la activitatile mele fara a-mi face rugaciunea, socotind ca am aceasta îngaduinta din pricina împrejurarilor.
-Mam lenevit sa-I multumesc lui Dumnezeu pentru toate, asteptând sa-mi vina cele de trebuinta fara osteneala mea de a ma ruga si a multumi.
-Din lene am lasat sa se strice icoanele si alte podoabe sfinte.
-Mi-a fost lene sa-mi cercetez cu de-amanuntul pacatele mele, când a trebuit sa ma marturisesc, si din aceasta pricina m-am împartasit cu nevrednicie.
-M-am lenevit sa-mi aprind candela sau lumânarea, sa îngenunchez cu amândoi genunchii în vremea rugaciunii.
-Mi-am încurajat lenea zicând, ca m-as ruga mai mult daca as fi calugar, dar asa, fiind în lume, nu este cu putinta.
-M -am lenevit a chema preotul sa faca aghiasma, Sfântul Maslu, sau alte slujbe, la vreme potrivita.
-Nu am facut sfestanie în casa noua; n-am sfintit fântâna si vasele cele spurcate.
-Din lene si nepasare m-am lenevit de a ma spovedi la vreme de ispita si când am facut pacate grele; am umblat din duhovnic în duhovnic, cautând pe cel mai îngaduitor, pentru a nu mi se da canon potrivit cu pacatele mele cele grele.
-Din cauza lenevirii si a trândaviei nu am voit sa lucrez dupa a mea putere faptele cele bune pe care as fi putut sa le fac cu lucrul.
-Am fost lenes, molatec si nepasator de a ajuta în orice chip pe altii care se aflau în primejdie trupeasca sau duhovniceasca.
-Am putut dar nu am vrut sa împiedic pe aproapele de a pacatui (Caz concret).
-Nu m-am rugat pentru aproapele si pentru toata lumea.
-Nu am mângâiat pe cei întristati.
-M-am împartasit fiind suparat si învrajbit.
-Nu am pus cuvânt bun si de garantie pentru cei care îi stiam vrednici.
-Nu am saturat pe cei flamânzi.
-Nu am dat sa bea celui însetat.
-Nu am îmbracat pe cel gol.
-Nu am cercetat pe cel bolnav, pe cel din închisoare.
-Nu am primit pe cel strain.
-Nu am îngropat pe cel mort.
-Nu m-am ostenit sa cunosc dogmele, învataturile si rânduielile credintei.
-Nu am avut dragoste sa-L cunosc pe Dumnezeu din frumusetile naturii si din tot ce ne înconjoara.
-Nu m-am ostenit sa patrund mai adânc Crezul si credinta Ortodoxa.
-În necaz, ispite, pagube, suferinte, mi-am pierdut nadejdea în Dumnezeu ca ma poate ajuta.
-Când am pacatuit greu, mi-am pierdut nadejdea în Dumnezeu, zicând ca nu ma va ierta niciodat a si ca nu ma pot mântui niciodata, cazând în deznadejde si facând voia satanei.
-Nu m-am ostenit sa aprind în sufletul meu focul sfintei dragoste.
-Nu m-am silit sa câstig virtutile dragostei crestine în legatura cu Dumnezeu si cu aproapele.
-Nu am tinut seama de smerenie si rabdare, prin care se învinge raul si se câstiga virtutea.
-În toata vremea vietii mele am fost stapânit de 8 nestiinta, de nesimtire si împietrirea inimii.
-Din cauza nesimtirii mele, în toata vremea m-a stapânit uitarea, lenea, nepasarea, deznadejdea, neevlavia si nefrica de Dumnezeu.
-Din cauza nesimtirii inimii mele am trait ca si cum nu as mai muri vreodata, ca si cum nu as avea de dat seama înaintea lui Dumnezeu pentru toate faptele mele.
-Am fost stapânit de raceala si uscaciunea sufletului fata de toate lucrurile cele bune si am stat încremenit si lâncezit cu trupul si cu sufletul fata de tot lucrul duhovnicesc.
-Fiind cuprins de nesimtire, de împietrirea inimii, am pierdut râvna, zdrobirea inimii si umilinta, precum si orice simtire a lui Dumnezeu din sufletul meu si astfel, viu fiind cu trupul, cu sufletul din mine sunt mort.
-Fiind cuprins de nesimtire pentru pacatele mele, m-am apucat ca sa învat pe altii.
-Fiind stapânit de nesimtire, am mâncat si baut prea mult, am dormit prea mult, am vorbit prea mult si fara de folos, am suparat si defaimat pe altii.
-De multe ori, fiind în biserica, atâta nesimtire am avut fata de acest loc sfânt, încât am stat cu vorbe desarte, cu dormitare si chiar cu glume si râs, ca în mijlocul unui spectacol.
-Din cauza nesimtirii si a împietririi inimii mele, niciodata nu am putut sa am adevarata deslusire a gândurilor mele, având mintea oarba la deslusirea celor bune si n-am priceput ca nesimtirea este moartea mintii si omorârea sufletului mai înainte de moartea trupului.
-Uneori stând la rugaciune am avut gânduri spurcate; alteori am pierdut rugaciunea prin raspândirea la lucrurile cele desarte si nefolositoare.
-În vremea rugaciunii am avut uneori cereri nechibzuite catre Dumnezeu si, daca dupa o vreme nu le-am dobândit, m-am întristat si descurajat de a ma mai ruga, neîntelegând ca Dumnezeu are mare grija de mine, de cele ce sunt spre folosul meu.
-Am fost batjocorit de draci în chip jalnic, caci, sosind vremea de rugaciune, m-am apucat de alte treburi, neîntelegând ca nici o treaba nu este mai de folos decât rugaciunea.
-Stiind ca Dumnezeu cere de la om rugaciunea curata, fara imaginatie, în vremea rugaciunii am lasat mintea sa-si închipuiasca fel de fel de forme si închipuiri.
-Când mila Domnului m-a cercetat în vremea rugaciunii si când sufletul a început a se ruga din inima cu cuvinte proprii, eu, pacatosul, am început a cauta cuvinte subtiri si cu mestesug spre a vorbi în acele momente sfinte cu Dumnezeu si prin aceasta mândrie si prostie am alungat darul si umilinta de la ticalosul meu suflet si am mâhnit pe Preabunul Dumnezeu, Care cere de la om cuvinte smerite, simplitate si nevinovatie.
-În vremea rugaciunii am tinut cu toata taria de anumite forme, ca pozitia trupului, plecarea capului, tinerea respiratiei, iar de cele de mare nevoie, adica de atentia mintii si de simtirea inimii, prea putin m-am apropiat.
-Am avut si aceasta mare nechibzuinta ca uneori, când m-a cercetat mila lui Dumnezeu în timpul rugaciunii, nu am încetat cititul pravilei, ci fiind înclinat spre rugaciunea cea citita, am citit mai departe psalmi si rugaciuni.
-Uneori am stat la rugaciune având rautate sau tinere de minte de rau asupra celor ce m-au suparat sau nedreptatit.
-Fiind lenes si stapânit de toata moleseala si nesimtirea, nu am putut ajunge la treapta cea mai de sus a rugaciunii, dar cu toate acestea, uneori, am început sa visez cu gândul ca parca tot am sporit oarecum si nu as fi cel mai de jos în asemenea privinta.
-În vremea rugaciunii, de multe ori, m-am aflat dormitând cu mintea si chiar cu trupul, uneori stând de vorba cu gândurile si imaginile care veneau de la draci si luând aminte la ele, am râs si m-am tulburat de alte patimi; si asa, stând cu trupul la rugaciune înaintea Domnului, cu mintea si cu sufletul m-am aflat slujind dracilor si patimilor mele.
-M-am lenevit de a ma ruga lui Dumnezeu neîncetat, ziua si noaptea.
-M-am lenevit de multe ori a merge la biserica, lipsind mai mult de trei Duminici consecutiv, cazând sub mare afurisenie.
-M-am lenevit de a ma ruga mai mult, uitând ca rugaciunea multa duce la rugaciunea curata.
-În timpul rugaciunii m-am silit a bolborosi multe cuvinte dar nu m-am silit sa-mi concentrez atentia mintii spre a întelege cele citite, spre simtirea lor cu inima, hranind pe fariseul cel din mine.
-N-am avut chibzuinta si dreapta socoteala ca în vremea când am fost singur sa ma rog cu rugaciunea cea dinlauntru, ci m-am rugat cu glas tare.
-Când cineva m-a rugat sa ma rog pentru el, eu fiind lenes, am pus motivul ca sunt nevrednic si nu am voit, ascunzându-mi lenevirea în spatele unei smerenii fatarnice.
-Alteori m-am rugat pentru altii, si daca Dumnezeu le-a împlinit cererea lor, pentru a lor credinta, eu m-am mândrit ca si cum pentru a mea rugaciune s-a facut aceasta, laudându-ma cu lucru strain.
-Auzind Dumnezeiasca Scriptura spunând ca Împaratia lui Dumnezeu este înlauntrul nostru, nu m-am silit a cauta pe Dumnezeu înlauntrul inimii mele prin chemarea cât mai deasa a Preasfântului Sau Nume: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiestema pe mine, pacatosul”.
-Am pacatuit foarte mult cu limba înaintea lui Dumnezeu, în tot felul, în tot locul si în toata vremea, nestapanindu-ma.

Porunca a opta:

„Să nu furi”.

Preotul nu poate ierta furtul neînapoiat; deci să restitui ceea ce ai furat şi apoi spovedeşte-te.

-Am furat bani sau alte obiecte de la stat, societate sau vreun om.
-Pe cel păgubit, nu l-am despăgubit.
-De averea altuia, încredinţată mie, nu am avut destulă grijă.
-Lucrurile găsite nu le-am dat înapoi.
-Am schimbat hotarele pământului sau am mintit pentru a castiga.
-Am îndemnat si pe altul să facă acelasi lucru.
-Am cerut dobanda.
-Am falsificat vreo marfă, n-am vândut-o ca marfă bună.
-La cântar sau socoteală am înşelat.
-Am luat de la cel mai mic decât mine lucruri cu de-a sila.
-Am luat mită sau daruri si am da.
-Am învăţat copiii să fure, sa pacaleasca sau sa copie la examene.
-Vreau sa ma imbogatesc si am jucat jocuri de noroc pe bani si am facut pariuri. Am spart conturi de internet si parole.
-Am jucat table, biliard, carti sau alte jocuri de noroc, pagubindu-i baneste pe mine si pe altii.
-Am fost la stadioane, sali de sport, teatre, pentru a urmari meciuri, spectacole, circuri, conferinte sau alte manifestatii pagâne ori sectare.
-Am avut de gând sau am furat averea aproapelui, a bisericii sau a manastirii.
-Nu mi-am platit datoriile cuvenite.
-Am facut afaceri necurate din care au ramas oameni înselati, pe drumuri sau chiar în temnita.
-Am facut trafic cu droguri, tigari, femei, arme etc.
-Am rapit/sechestrat alte persoane.
-Prin viclenia sau falsitatea mea am înselat statul, pe aproapele sau Biserica.
-Am nedreptatit pe aproapele, tinând seama de îmbracaminte, avere sau pozitia sa sociala, nesocotind dreptatea legala, cautând si folosul meu.
-M-am mâhnit pentru saracia mea materiala, tulburându-ma foarte tare si am dorit sa ma îmbogatesc.
-Am furat de la cei din familie, de la stat, de unde am lucrat si nu am întors cele furate.
-M-am pornit cu ura împotriva celor ce m-au furat sau pagubit, dându-i în judecata, batându-i sau facândule alt rau.
-Am pagubit pe aproapele de cinste, de merite, de functie si de locul sau mai bun.
-Am gasit lucruri furate si stiind ale cui sunt nu le-am înapoiat, pastrându-le pentru mine.
-Am tainuit lucruri împrumutate sau date spre pastrare, neîndurându-ma a le înapoia; am pas trat în casa lucruri furate, am cumparat lucruri care am stiut ca sunt furate.
-Am jefuit averile mortilor, mormintele.
-Nu am respectat fagaduinta data de a face parastase, liturghii sau praznice dupa moartea parintilor sau a celor care m-au rugat si le-am promis.
-Am luat de la Biserica lucruri, bani, lumânari, untdelemn, icoane etc. si nu le-am înapoiat. Am fost cu rautate asupra Bisericii sau manastirii, zicând ca au prea mult.
-Am rapit cu sila, cu minciuni, juraminte false sau prin judecata pamântul aproapelui meu.
-Am sfatuit pe altii sa fure, sa faca rau, ajutându-i si eu la acestea; i-am ascuns în casa mea.
-Nu mi-am respectat nici contractul, nici fagaduinta facuta aproapelui.
-Nu am lucrat dupa puterea mea la locul de munca, nefacându-mi datoria.
-Nu mi-am platit datoriile fata de stat; am furat curent, apa sau gaze, am facut declaratii false, înselând statul.
-Având posibilitatea sa înlatur pagubele aproapelui, nu l-am ajutat.
-Am furat în grupuri, îngrozind lumea.
-Am banuit, am napastuit, am pedepsit pe altii, pentru pierderea avutului meu.
-Am facut vrajba între mireni sau (si) clerici, provocând tulburare.
-Sunt zgarcit, nu-mi pasa de semenul meu, nici material nici sufleteste.
-Regret uneori ca am facut bine, sunt zgarcit si pentru familia mea doar pentru a avea bani.
-Port pizmă pe cineva pentru faptul că e mai bun ca mine sau se bucură de mai multă cinste, avere, situaţie socială.

Porunca a noua:

„Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău”.

-Nu m-am purtat corect cu semenul meu.
-Obisnuiesc sa mint des.
-Am umblat cu poveşti de la unul la altul, amplificand de la mine.
-Am marturisit strâmb asupra aproapelui în fata oamenilor, aducându-i astfel necinste, înjosindu-l, pricinuindu-i pagubire sufleteasca sau materiala, necazuri si suferinte.
-Nu am tinut seama de datoria de a fi sincer, ci am grait minciuni de tot felul, mai ales cu laudarosenia.
-Am mintit de frica sa nu patimesc ceva rau, fiind amenintat.
-La judecata am dat bani sau alte bunuri ca sa-mi micsoreze pedeapsa.
-Am stat la îndoiala sa spun adevarul.
-Am fost nestatornic în cuvântul dat, în credinta si fagaduinta, mintind pe altii si pagubindu-mi sufletul.
-Am vorbit cu doua întelesuri; am vorbit altfel de cum am gândit, cazând în fatarnicie.
-Sunt duplicitar, una sunt si alta arat, sau fiecaruia ii spun altceva.
-Mint pe internet, aratandu-ma altfel.
-Am fost lingusitor cu fatarnicii, cu sarlatanii, cu oamenii mari si cu mincinosii.
-Am mintit în fata judecatorilor ca pârât, ca inculpat sau ca martor.
-Am mintit la marturisire, sau nu am spus tot, de rusine, din teama de a dezvalui unele însusiri rele ale mele sau unele pacate rusinoase.
-M-am laudat, m-am înaltat cu gândul.
-Nu am spus tot adevarul, fata de cei ce am gresit, ascunzand, schimband, scuzand, acuzand sau neasumandu-mi intreaga vina, fie vaitandu-ma fie culpabilizandu-ma excesiv pentru a mi se diminua pedeapsa.
-Nu mi-am asumat vina si nu am platit pentru ea, facandu-mi canonul sau suportand amenzi sau alte consecinte.
-In afaceri am mintit, inselat sau vandut marfa proasta, sau cu pret mult mai mare.

Porunca a zecea:

„Să nu pofteşti […] nimic din câte sunt ale aproapelui tău”.

-Am dorit femeia, fiica, bărbatul sau fiul aproapelui meu.
-Am dorit averea vecinului.
-Am dorit starea socială a celui mai mare ca mine.
Am urât din această cauză pe vecin, coleg sau pe altii.
-Am dorit casa, sau pământul, sau masina, sau lucrul fratelui meu.
-Am dorit sa ma imbogatesc si am ravnit la oamenii de success cartind cu starea ta.
-M-am lacomit la avutii.
-Am fost zgârcit si împietrit cu inima.
-Nu m-a interesat saracia si lipsurile altora.
-Sunt nesatios, viclean si nedrept, însusindu-mi bunuri straine pentru a ma îmbogati.
-Am strâns bani sau avere prin viclesug sau prin cersetorie, spre a ma îmbogati.
-Am fost grabnic a lua si zabavnic a da.
-Am dat milostenii cu îndoiala si cu zgârcenie, ocarând pe cei carora le-am dat.
-Nu m-am gândit la viata vesnica, dându-mi milostenie pentru sufletul meu, ci am socotit ca o sa-mi dea altii, dupa plecarea mea din aceasta lume.
-Pentru zgârcenia mea nu am dat slujbe la Biserica pentru raposatii mei si pentru usurarea pacatelor mele.
-Am clevetit, am soptit la ureche cuvinte despre altii, sau am facut semn cu mâna, aratând pe altii si vorbindu-i de rau.
-Am zavistuit (invidiat) pe altul pentru bunastarea lui si m-am bucurat pentru necazurile lui.
-Nu mi-am reparat greseala, când am nedreptatit pe aproapele, nici nu am cerut iertare.
-Din pricina invidiei nu am raspuns la salut, nici nu am salutat pe cei ce erau mai capabili sau mai înzestrati cu darurile decât mine.
-Din pricina zavistiei mi-am umplut sufletul de patimi si ciuda, întunecându-l cu multe pacate grele.
-Sunt foarte dusmanos si rau; nu am recunostinta fata de cei ce-mi fac bine; tin minte raul, batjocoresc pe aproapele si ma bucur când altii sunt batjocoriti.
-Am povestit altora greseala aproapelui si am încarcat si mai mult pacatele lui.
-Am osândit pe altii si i-am judecat din ura si rautate.
-Am clevetit si am pârât pe altii, din care cauza ei au suferit diferite necazuri (Ce necazuri).
-Am omorât cinstea altora prin vorbirea de rau si prin defaimarea lor.
-Am ocarât, am defaimat, am certat, am mustrat, am blestemat si am batjocorit pe altii.
-De multe ori nu mi-am oprit limba de la multe vorbe desarte.
-Prea de multe ori am avut obiceiul de a ma lauda si a spune minciuni.
-De multe ori am vorbit cu viclenie si fatarnicie spre a fi laudat de oameni.
-De multe ori am laudat pe cei rai si lucrurile lor cele rele si am vorbit de rau pe cei buni si lucrurile lor cele bune.
-De multe ori am avut obiceiul de a spune povesti, de a vorbi despre ispravile cele rele ale oamenilor care au fost tâlhari, desfrânati, betivi.
-Am vorbit (facut) de multe ori glume, spus bancuri, chiar si cu cuvinte sfinte.
-Am râs de multe ori în hohot si cu glas tare, pâna la lacrimi, prin care am dovedit ca sunt om nebun si fara de minte.
-De multe ori m-am laudat cu lucrurile mele, cu rudeniile si prietenii.
-Am avut raul obicei de a lauda pe altii în fata si am vorbit de multe ori cu viclenie si lingusire.
-Nu m-am silit sa opresc pe altii de la vorbirea de rau, de la clevetire, de la nedreptate si de la orice fel de pacat.
-M-am rusinat si m-am temut de a spune adevarul si de a mustra pe fata nedreptatea si hula împotriva lui Dumnezeu, pe care cei necredinciosi si hulitori le-au vorbit la aratare.
-N-am avut taria cea buna si cu dreapta socoteala, din care cauza am tacut acolo unde era nevoie de a vorbi si am vorbit acolo unde era nevoie sa tac.
-Stiind ca multa vorbire este scaun al slavei desarte, totusi nu am încetat de la multa vorbire cea cu lauda de sine si de la vorbirea cea desarta.
-Neavând dragoste fata de aproapele, nu mam silit cu toata puterea de a mângâia pe cei întristati, de a învata pe cei nestiutori si de a apara pe cei nedreptatiti.
-Din cauza nepasarii si a cutezantei de sine, nu m-am silit cu toata puterea de a fugi si de a ma feri de locurile acelea unde se râdea, se glumea si se spuneau desertaciuni.
-Am fost stapânit si de aceste patimi: uitarea, neevlavia, iutimea, amaraciunea, înfurierea, ura de oameni, pomenirea de rau, osândirea, întristarea de suflet, îndoiala, lasitatea, rivalitatea, împatimirea, afectiunea pentru cele pamântesti, nebarbatia, nemultumirea fata de Dumnezeu si de oameni, cârtirea, clevetirea, înfumurarea, parerea de sine, mila de sine, crutarea de sine, îndreptatirea de sine, trufia, îngâmfarea, iubirea de stapânire, iubirea de a porunci, iubirea de aratare, dorinta de a placea oamenilor, nerusinarea, înselaciunea, ironia, duplicitatea, îndoiala, ratacirea gândurilor, iubirea de slava, iubirea de argint, iubirea de placeri trupesti, iubirea de sine, care este maica si radacina tuturor rautatilor.
-De asemenea, am fost stapânit si de aceste patimi: hula, blasfemie, semetie, împietrirea inimii, nesupunere, bârfa, defaimare, amagire, nebunie, neînfrânare, nepricepere, nestiinta, iesire din minti, aiureala, salbaticie, toropeala, negrija de cele bune, greseala de fiecare clipa, risipa, zgârcenie, cunostinta mincinoasa, odihna trupeasca fara de trebuinta, moleseala, rautate, nepasare, putina credinta, slujirea la multe patimi, înaltare, amagire, cutezanta, întristare, grairea împotriva, fatarnicie, prefacatorie, curiozitate, învoirea cu pacatele cele patimase ale sufletului si deasa cugetare la ele.
-Nu am avut adevarata cunostinta de sine, adica nu am avut vedere clara si deslusita cu mintea despre toate slabiciunile si neputintele mele.
-Având mintea întunecata de patimile mele si neavând dreapta socoteala, nu am putut întelege când a fost cu mine ajutorul lui Dumnezeu, ramânând pururea nesimtitor si nerecunoscator fata de El.
-Neavând dreapta socoteala, am început de multe ori a face lucruri mai presus de puterea si de priceperea mea si în loc de folos, m-am ales cu paguba si primejdii.
-Neavând smerenie si dreapta socoteala, mam apucat uneori a face pe dascalul, tâlcuind altora, dupa capul meu, unele locuri grele din Sfânta Scriptura, înselându-ma si pe mine si pe altii.

,,Pe lânga acestea mai am si alte pacate de care nu îmi aduc aminte sau nu îmi dau seama de ele ca sunt pacate. De toate acestea numai eu sunt vinovat, pentru care îmi pare rau si din toata inima ma caiesc si ma voi cai.
Deci, iartati-ma, parinte, si canon sa-mi rânduiti, ca de aici înainte, cu ajutorul lui Dumnezeu, cu rugaciunile Maicii Domnului, cu ale tuturor Sfintilor si cu rugaciunile sfintiei voastre, vreau sa pun început bun.”

De tinut minte:

DATORII FAŢĂ DE VIAŢA SUFLETEASCĂ A APROAPELUI

1. A feri pe altul de a păcătui.
2. A învăţa pe cei neştiutori.
3. A da un sfat bun celui ce are nevoie.
4. A ne ruga lui Dumnezeu pentru alţii.
5. A mângâia pe cei întristaţi.
6. A suferi cu răbdare când suntem nedreptăţiţi.
7. A ierta greşelile altora.

PORUNCI PRIVITOARE LA VIAŢA TRUPEASCĂ A APROAPELUI

1. A da hrană celui flămând.
2. A potoli setea celui însetat.
3. A îmbrăca pe cel gol.
4. A îngriji pe cel bolnav.
5. A primi şi ospăta pe străini.
6. A cerceta pe cei din închisori.
7. A îngropa pe cei morţi.

PĂCATE STRĂINE

1. Când sfătuieşti pe altul să păcătuiască.
2. Când porunceşti altuia să păcătuiască.
3. Când te învoieşti cu altul la păcat.
4. Când ajuţi pe altul să păcătuiască.
5. Când lauzi pe cel ce face păcatul.
6. Când poţi, dar nu voieşti să împiedici pe altul de a face păcatul.
7. Când ştii şi nu spui păcatul altuia (să i-l spui).

PACATELE STRIGATOARE LA CER

1. Uciderea savarsita cu voie. Tot de acest pacat tin si cruzimile prin care se tinde la nimicirea vietii aproapelui, ca: rapirea libertatii prin robie, razboiul de pustiire, precum si lovirea in cinstea aproapelui, socotita ca o ucidere morala a lui.

2. Sodomia, adica desfraul impotriva firii, precum si impiedicarea cu stiinta a zamislirii de prunci si lepadarea lor.

3. Asuprirea vaduvelor, orfanilor si saracilor este un pacat impotriva simtului firesc de dreptate al omului.

4. Oprirea platii lucratorilor, care de asemenea raneste dreptatea sociala. De acest pacat tin: specula ce se face cu bratele muncitorilor, oprirea pentru diferite pricini nedrepte a unei parti din plata, scumpirea traiului, falsificarea alimentelor.

5. Lipsa de cinste si multumire fata de parinti.

PACATE DE MOARTE

⦁ Mandria (slava desarta)
⦁ Iubirea de argint
⦁ Lacomia
⦁ Lenevia
⦁ Desfranarea
⦁ Invidia (ura)
⦁ Mania (intristarea)

PĂCATE ÎMPOTRIVA DUHULUI SFÂNT

1. Nesocotirea harului lui Dumnezeu şi încrederea prea mare în tine.
a. Să crezi că Dumnezeu n-are putere să te ierte, e un păcat foarte mare.
b. Să crezi că tu eşti totul şi Dumnezeu n-are nici o putere în lume.

2. Neîncrederea în Dumnezeu.

3. Împotrivirea la Adevărul stabilit de Sfânta Biserică (să nu crezi în vreo dogmă).

4. Lepădarea de Biserica Ortodoxă.
Fereşte-te de aceste păcate, căci Mântuitorul spune: „Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osândă veşnică” (Marcu 3, 29).

CELE 9 PORUNCI BISERICEŞTI

1. Cercetarea Sfintei Biserici în toate Duminicile şi sărbătorile legale.
2. Păzirea celor patru posturi din an.
3. Respectul faţă de feţele bisericeşti.
4. Mărturisirea păcatelor în cele patru posturi.
5. A ne feri de eretici.
6. A ne ruga pentru conducătorii statului şi dregătorii Bisericii.
7. A nu face nuntă, petreceri în post.
8. A feri Biserica de a i se înstrăina lucrurile.
9. A păzi posturile şi a face rugăciunile pe care chiriarhul (episcopul) locului le pune în vremuri grele.

SFATURI

a. Spovedeşte-te de cel puţin patru ori pe an în posturi.
b. Posteşte înainte de spovedanie.
c. Păstrează acelaşi duhovnic.
d. Fă-ţi un serios examen de conştiinţă înainte de a merge la spovedanie.
e. Scrie pe hârtie păcatele, altfel le poţi uita. Apoi arde hârtia imediat.
f. Mărturiseşte singur nu numai păcatele făcute, ci şi (pe) cele din inimă.
g. Nu ascunde nici un păcat.
h. Împacă-te cu cel ce ţi-a greşit.
i. Ocoleşte prilejul de păcătuire.
j. Părăseşte păcatul – angajează-te că nu vei mai păcătui.
k. Regretă păcatele făcute.
l. Fereşte-te pe cât poţi de ele.
m. Cuminecă-te numai dacă te simţi curat. Altfel vei fi osândit.
n. Îndeplineşte cu sfinţenie canonul dat de duhovnic.
o. Judecă-te singur pentru fiecare păcat făcut.

Cugetare foarte folositoare în necazuri:

1. Ce-ai fost mai înainte de a te zidi Dumnezeu?
2. Câtă facere de bine ţi-a făcut zidindu-te?
3. Câtă răsplătire Îi eşti dator?
4. Câtă nemulţumire I-ai arătat pentru bunătăţile ce ai primit?
5. Câtă pedeapsă ţi se cuvine pentru această nemulţumire?
6. De câte bunătăţi te-ai învrednicit în locul relelor ce ţi se cuveneau?
7. Câte trebuie să faci, măcar de acum înainte, ca să îmblânzeşti pe Făcătorul tău de bine, ca să nu te muncească veşnic?

La Spovedanie se merge nemâncat, după ce ai postit cinci zile şi ai trăit în înfrânare. După Spovedanie, aşa să zici, păcătosule: „Acestea toate şi mai mari decât acestea am făcut, şi toate câte sunt scrise în catastifele dracilor le-am făcut, de care îmi pare rău şi, cu ajutorul lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului, mă hotărăsc să nu le mai fac şi pentru care vă rog să-mi daţi Canon după Pravila Bisericii. Amin.”

Hârtia pe care ai avut păcate scrise o dai focului, însă când ai venit la Spovedanie, e bine să mai ai încă o hârtie şi un creion ca să-ţi notezi Canonul ce l-ai primit. De ai primit Canon după Pravila Bisericii, şi-l vei face, te vei mântui, iar de nu, păcatele rămân fără iertare.

Orice creştin e bine să facă măcar o dată în viaţă Spovedanie generală, la o mănăstire, iar apoi se poate Spovedi oricând la preotul lui. Păcatele nu pot intra în cer, fără Spovedanie nu intră în cer nimeni. Atenţie însă că diavolul are un şiretlic: când faci păcate, îţi dă curaj, iar când să le Spovedeşti, îţi aduce ruşinea.

Să nu ne ruşinăm, fraţilor, la Spovedanie, ca să fim iertaţi, ci mai bine să ne ruşinăm de a mai face păcatele. Numai Episcopii şi Preoţii pot dezlega păcatele oamenilor, ei sunt urmaşii Apostolilor. Nici diaconii nu pot face aceasta. Episcopii şi Preoţii se dezleagă unii pe alţii, căci şi ei sunt păcătoşi. Ce uşor este să te mântui… Vii la preot, spui păcatele, iar preotul spune: „Eu, nevrednicul preot şi duhovnic, te iert şi te dezleg cu puterea ce-mi este dată, în numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.” Şi Hristos, în chip nevăzut, dezleagă lanţurile păcatelor tale, şi ceea ce zice preotul pe pământ face Hristos în ceruri. Aceasta este Taina Tainelor, nici îngerii, nici Arhanghelii, nici chiar Maica Domnului nu poate da dezlegarea păcatelor omului, ci numai preotul, care are puterea Duhului Sfant si porunca de la Domnul nostru lisus Hristos, de a lega si dezlega pacatele. Şi răspunderea preotului este cu atât mai mare cu cât mai mare este darul dat lui de Hristos.

Fiecare dintre noi avem o menire, dar trebuie să stăm sub povaţa duhovnicului, care înlătură voia nepricepută, făcând loc voii lăsate de Dumnezeu în fiecare dintre noi. Duhovnicul dezvăluie intenţiile lui Dumnezeu în noi. Dacă nu stăm sub povaţa duhovnicului, putem să intrăm în rătăciri mai mari ca patimile.

ANEXA* Repere canonice petru pacatele ce se pot savarsi de catre om, conform pravilelor sfintilor parinti ai Bisericii.

Cine pune apa în vin si-l vinde, sa nu se îm – partaseasca 5 ani si 66 metanii pe zi. Ascultatorul la ferestre un an sa nu se împartaseasca si sa faca câte 15 metanii pe zi. Femeia care a pierdut copilul fara de voie se canoniseste un an. Femeia care desfrâneaza si îsi omoara fatul în pântece, 10 ani. Femeia care va bea ierburi ca sa nu nasca copii, 7 ani si câte 200 de metanii pe zi. Mireanul care va blestema si va huli, acela se canoniseste un an sa nu se împartaseasca, sa faca post, metanii si milostenii. Cei care s-au casatorit cu nunta nelegiuita sa cada sub canon 7 ani, fireste dupa ce s-au despartit de acea însotire. Cine îsi va însura copiii în alta credinta, sa aiba canon 5 ani. Cei care se casatoresc fara voia parintilor lor, traiesc în curvie, iar împacându-se cu parintii lor, se vor canonisi 3 ani. Nunta întâi este lege, a doua este iertare, a treia este calcare de lege. Casatoria a doua nu se binecuvinteaza cu cununie (pe cap), ci se canoniseste 2 ani a nu se împartasi, iar a treia casatorie 5 ani. La aces te nunti, preotul sa nu manânce. Cel ce cleveteste, un an sa nu se împartaseasca. Curvarul va fi neîmpartasit 7 ani. Cel ce a prea-curvit 15 ani. Cel ce va umbla cu femeia sa peste fire, 15 ani. La fel si pe femeie, de va fi fost cu voia ei; iar de va fi fost cu sila, mai putin. Femeia care a fost siluita [violata] de barbat, si viata ei dinainte era cinstita, sa nu se afuriseasca; iar daca viata ei era necinstita, sa se afuriseasca. Cel care a siluit fata minora, 12 ani. Curvia cu dobitoace. Cei ce au pacatuit înainte de a împlini 20 de ani, sa nu se împartaseasca 20 de ani. Cei care dupa 20 de ani, având si femei, 30 de ani. Iar daca unii, fiind casatoriti au pacatuit, având peste 50 de ani, numai la iesirea din viata. Celui ce a pacatuit cu dobitoace i se va aplica 15 ani, daca se va marturisi singur. Cine va gresi cu nasa-sa, 9 ani sa se pocaiasca si sa faca 150 de metanii pe zi. Cine cu fina-sa ce a botezat – * Aceasta „Anexa” se doreste a fi un ajutor celui care se spovedeste în a-si cunoaste mai bine gravitatea pacatelor, stiind ca Prea Cuviosul Parinte Arhimandrit Cleopa Ilie tinea foarte mult la respectarea Sfintelor Canoane si a învataturilor Sfintilor Parinti. La redactarea ei s-au folosit: îndreptarea Legii, Târgoviste, 1652, Pidalionul, tiparit la Manastirea Neamt în 1844, Molitfelnic, editia 1937, Pravila cea Mica, de arhimandrit Nicodim Sachelarie, Seminarul Monahal Cernica – Ilfov, 1939. 12 o, 12 ani si metanii 300 pe zi. Cine a curvit cu mama logodnicii lui, 14 ani si nunta sa nu se faca. Cine a curvit cu soacra, 15 ani si în toate zilele câte 160 de metanii. Cine va curvi cu cumnata, 11 ani. Femeia cu doi frati, 11 ani. Cine pacatuieste cu mama vitrega, 12 ani. De se va întoarce fiul spre mama sau tatal spre fiica, 20 de ani sa se pocaiasca si în toate zilele sa faca câte 366 de metanii. Cine a pacatuit cu sora sa, 12 ani. Cu vara sa primara, 10 ani; cu vara a doua, 9 ani. Cine va curvi cu calugarita, 9 ani si 150 de metanii pe zi. Cel ce a facut pacatul malahiei se canoniseste 40 de zile, mâncând mâncare uscata si facând câte 100 de metanii pe zi, iar de nu vor putea sa manânce sec, atunci sa nu se împartaseasca un an si sa faca în fiecare zi 50 sau 100 de metanii. Iar de vor face malahie între dânsii, atunci sa manânce sec 80 de zile sau sa nu se împartaseasca 2 ani si câte 50 metanii. Onania este pacatul care-l fac doi soti, care întrebuinteaza mijloace de a nu face copii (Facere 38, 9- 10). Acest pacat se canoniseste ca malahia si avortul, pâna la vindecare, caci fara îndreptare nu exista iertare. Pe cei ce fac acest pacat Dumnezeu îi pedepseste asa: li se întuneca mintea si se îmbolnavesc sufleteste, devin nervosi, le tremura mâinile si trupul, au visuri îngrozitoare, li se nasc copii slabi si bolnavi, îmbatrânesc mai repede si mor rau. Cei care au casa de toleranta sa se afuriseasca, iar daca nu se pocaiesc, nici darurile lor sa nu se primeasca, nici în cimitir sa nu se îngroape când vor muri. Ei se canonisesc ca si preacurvarii, 15 ani. Cei care iau dobânda nu se cuvine a fi împartasiti, daca staruiesc în nelegiuirea lor. Fumatul se canoniseste la fel ca luxul si jocul de noroc, 1-3 ani. Gomoria se pedepseste la fel ca sodomia si uciderea de suflete, pâna la 20 de ani. Cine are vrajba asupra cuiva, sa nu fie primit la Biserica, nici prescurile lui, pâna ce nu va face pace, ca rugaciunea lui se preface în blestem. Jocul de noroc, sub orice forma, si cu orice scop, se canoniseste la fel ca furtul si uciderea. Jocul la nunti sau petreceri de orice fel, 1-3 ani. Nici un mirean sau cleric sa nu joace zaruri, table, carti, ghioc, dame sau alte jocuri de acest fel, iar de va face acestea, clericul sa se cateriseasca, iar mireanul sa se afuriseasca. Se opreste cu desavârsire a se face mimi si teatre ale acestora, precum si privirile jocurilor de pe scena, stadioane. Cei care nu se supun acestui canon, sa se afuriseasca. Calcatorii de juramânt (la tribunal) vor fi necuminecati 10 ani. Cel ce jura strâmb ca sa ia bunurile altuia, 3 ani sa faca post, metanii si milostenii si sa întoarca neaparat bunurile luate. Cine manânca sânge de animal, 2 ani sa nu se împartaseasca. Cel care tine mânie, un an sa nu se împartaseas ca si 150 metanii pe zi. Minciuna usoara, fara gând de a face rau, se canoniseste ca si defaimarea, un an. Jefuitorul de morminte 10 ani va fi neîmpartasit. Cei care ard trupurile mortilor, 20 de ani. Cine nu va posti cele patru posturi, miercuri le si vinerile de peste an, fara a fi împiedicat de slabiciune trupeasca, sa se afuriseasca. Cel care va mânca carne, oua sau brânza în Postul cel Mare sau miercurile si vinerile de peste an, 2 ani sa nu se împartaseasca. Cine manânca carne în lunea brânzei sau cine manânca brânza în lunea dintâi a Postului Mare, 4 ani sa se pocaiasca si 300 de metanii pe zi. Cine se va spurca din nestiinta în Postul Mare, un an si 36 de metanii pe zi. Cine rapeste si ia al strainului cu nedreptate 5 ani si câte 100 metanii pe zi (cu conditia sa întoarca ce a rapit). Cel ce s-a întinat în somn cu patima scurgerii, se înlatura o zi de la împartasire, sa se spele, sa-si schimbe acoperamântul trupului, sa zica Psalmul 50 si sa faca 49 de metanii; iar cel ce s-a întinat, fiind treaz cu trupul, se înlatura de la împartasire 7 zile, zicând în fiecare zi Psalmul 50 si câte 49 de metanii. Femeile care se afla în scurgerea de sânge obisnuita lor, nu pot intra în biserica pâna la 7 zile, nici a se împreuna cu barbatii lor, nici a sarata Sfintele Icoane, nici a lua anafora ori aghiasma, dar pot a se ruga si a citi sfintele carti. De se va afla în Biserica si va simti ca-i vine aceasta scurgere, sa iasa afara, iar de se va rusina si nu va iesi, atunci sa primeasca canon; de a luat si anafora, sa primeasca canon mai greu. Femeile care zamislesc copii în aceste 7 zile vor naste copii bolnavi sau copii care se vor îmbolnavi dupa nastere cu boli care nu au leac. Cel ce a ucis de voie si dupa aceasta s-a pocait, va fi neîmpartasit 20 de ani; cel ce a ucis fara de voie, 10 ani; cel ce ucide în razboi, 3 ani. Omul mirean de se va îmbata si va vomita, sa nu se împartaseasca un an si 12 metanii pe zi. Cel ce se supune vrajitoriei (descânta) se va canonisi cu timpul ucigasului (20 de ani). Cine ia mana grâului, a dobitoacelor, sau altceva dintre acestea sa aiba pocainta 4 ani si câte 100 de metanii pe zi. Cei ce se adreseaza prezicatorilor, ca sa afle ceea ce ar voi, se canonisesc 6 ani. Daca vor starui în acestea, sa se lepede de tot de la Biserica. Preotul care deschide sfintele carti, sa se cateriseasca, iar mireanul sa se afuriseasca. Cei care practica yoga, bioenergie, radiestezie sau altceva asemanator acestora (care accepta reîncarnarea sau destinul), sa se supuna canoanelor pentru vrajitori, pâna la îndreptare. Sinuciderea este un pacat împotriva Duhului Sfânt, care nu poate fi iertat nici în lumea aceasta, nici în cealalta. Unuia ca acestuia nu i se pot face nici un fel de slujbe. Fac exceptie cei care sunt bolnavi mintal (schizofrenicii) si cei demonizati. Nici un cleric nu poate dezlega pe cel legat de altul, decât numai daca cel ce a legat a murit, sau a fost legat pe nedrept si în urma judecatii facute, sinodul sau episcopul a hotarât sa fie dezlegat. Oricare barbat sau femeie de îsi va lasa duhovnicul sau, fara oarecare vina, si se va spovedi la altul, sa se desparta de Biserica împreuna cu cel ce l-a primit pe dânsul. Pentru cei ce se pocaiesc în curatenie si cu sârguinta îsi chinuiesc trupul se scurteaza timpul de pocainta, dupa masura înfrânarii. Adica, daca cineva ar primi sa nu bea vin în zile rânduite, se scade un an din canonul prevazut de Parinti pentru greseala lui. Daca promite sa nu manânce carne un timp, se scade înca un an. Iar daca vrea sa nu manânce brânza, oua, peste sau untdelemn, pentru fiecare din aceste abti neri se scade câte un an. Tot asa si pentru o alta nevointa (metanii, post, milostenie) [Vezi Sfântul Ioan Postitorul].

SFARSIT SI LUI DUMNEZEU LAUDA!